Cum ar putea copiii să se apropie de părinți! Părintele Necula. Decanul interimar al facultății de Teologie din Sibiu a subliniat în cadrul unei conferințe că dacă părinții nu se apropie de copii, cum ar putea copiii să se apropie de părinți.
Părintele Necula a afirmat că copilul se apropie de părintele său în momentul în care acesta devine la rândul său părinte.
”E singurul mod de a trăi apropierea de părinții tăi. Părinții noștri au avut timp de noi cât au avut timp. Acuma să nu le cereți lor ceea ce n-ați făcut dumneavoastră pentru copiii care vin. Fiți cuminți!
Dacă părinții nu se apropie de copii, cum ar putea copiii să se apropie de părinți?
De-a bușilea, cum ați făcut prima dată. Eh, povești cu apropiatul… Ăștia-s termeni englezești. Bă, copilul nu trebuie să se apropie de părinți. Copilul se apropie de părinți când el însuși devine părinte. E singurul mod de a trăi apropierea de părinții tăi. Părinții noștri au avut timp de noi cât au avut timp. Acuma să nu le cereți lor ceea ce n-ați făcut dumneavoastră pentru copiii care vin. Fiți cuminți!
Și apropiați-vă, cu o mână întinsă, cu un ghiocel, cu un zâmbet, cu un pupat pe chelie, pentru că marea majoritate a părinților suntem cam bătrâni deja. Miroase tata a alcool. Și? Când te ștergea la fund când erai mic, crezi că nu mirosea? Dar o făcea! Mama miroase a ceapă și te rușinezi, dacă n-are Chanel 3, 5, da? Cum ajungem pe la școală, pe la universități, dacă nu ne miros părinții a Chanel, avem o problemă. Mamele noastre încă miros a laptele cu care ne-au adăpat. Gașca din jur miroase a ceea ce nu ne adapă niciodată. Fiți cuminți! Nici nu există teorii de apropiere între părinți și copii. Te pui lung pe scaun și zici: Hello. Iar cuvântul cheie vi l-am zis, l-au vândut puștii: „Iartă-mă!”, a declarat părintele Necula.
În urmă cu ceva timp, părintele Necula a vorbit despre ce le lipsește copiilor de astăzi, când vine vorba de sănătatea lor psihică și spirituală. Duhovnicul a subliniat faptul că nu este vorba despre ce, ci despre cine.
”Copiilor de astăzi le lipsesc părinții. Nu preocuparea acestora de a-i sufoca prin activități. Nu. Aici suntem campioni. Asezonăm creșterea copiilor cu toate frustrările noastre intelectuale, emoționale și fizice. Părinții ca forță activă, ei lipsesc. Mici sfinți locali, care să lumineze viața copiilor, să le fie odihnă și curaj. Fără colaborarea tati-mami și fără prezența unor bunici sănătoși sufletește – chiar dacă sunt epuizați fizic – în viețile copiilor, aceștia cresc fără aripi portante. Putem teoretiza cât vrem. Câtă vreme avem specialiști care ne spun că pruncii nu aparțin părinților și că educația din afară e mai importantă decât cea dinăuntru suntem o societate bolnavă de lipsă de înțelegere a iubirii. Și, unde iubire nu e, nimic nu e”, a declarat părintele Constantin Necula, potrivit Pagina de psihologie.
Părintele Necula consideră că pentru a cultiva moralitatea, toleranța și deschiderea către diversitate în mintea copiilor părinții au nevoie de sinceritate, echilibru și bun-simț.
”Să fii sincer legat de orice act de moralitate, pentru a nu îndrepta morala spre moralism. Să nu inventezi libertăți care frâng biologicul lor. Să nu creezi un spațiu al diversității în care cine strigă mai tare e mai divers decât celălalt și i se cuvin drepturi în plus. Cred, personal, că ideea de diversitate s-a abătut de mult de la ideea de toleranță și deschidere, afectând creșterea naturală a unor drepturi, grăbind coacerea lor în creuzetul eticii sociale. Lipsindu-se de fundamentul cordialității reale, singurul care poate impune, cu sinceritate, o valoare. Deci un al patrulea ingredient, fie-mi îngăduit, este răbdarea și latura desprinsă din ea: timpul!”, a mai spus părintele.