Deputaţii cu notorietate mai mare, dintre cei 47 de deputaţi ai PPDD, provin dintre politicienii pe care Dan Diaconescu i-a racolat de la partidele „ciocoilor”: Liliana Mincă (PC, apoi UNPR), Eugen Chebac (PSD), Tudor Ciuhodaru (PSD, apoi PC, apoi UNPR), Monica Iacob-Ridzi (PDL), Daniel Oajdea (PDL).
Însă şi o parte din noile figuri cu care defilează PPDD au apucat să-şi facă ucenicia într-ale politicii pe la alte partide.
Unul dintre aceştia este viceliderul Cornel-George Comşa. Acesta a fost ales, la doar 24 de ani, preşedinte al partidului înfiinţat de fostul consilier prezidenţial Marian Enache, Partidul Noua Democraţie. Comşa a fost preşedintele acestui partid în perioada 2001-2003. Cum nu prea a avut succes pe cont propriu în politică, Comşa s-a decis să-i înveţe pe alţii. În 2006, a înfiinţat firma de consultanţă Da Easy Way ce i-a avut drept clienţi pe Sorin Oprescu, Crin Antonescu şi Dinu Patriciu. De altfel, încă din 2002, ca tânăr absolvent de ştiinţe politice, Comşa a fost consilier al principelui Radu. În CV-ul său, mai scrie că, în 2002-2006, a fost consilier personal al primului-ministru. Nu ştim exact al cui, deoarece în cei patru ani au fost doi premieri, Adrian Năstase şi Călin Popescu-Tăriceanu.
Celălalt vicelider al grupului, Adrian-Nicolae Diaconu, este primul care provine dintr-un mediu cazon. Între 1990 şi 1994, Diaconu a fost student al Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, pe care a absolvit-o cu specializare în drept. Paradoxul survine când îşi trece în CV că a obţinut diploma de bacalaureat în 1995, la Liceul Industrial Plopeni, asta însemnând că a luat bacalaureatul după ce a intrat la facultate. După ce în 2003 a plecat din poliţie, Diaconu a lucrat la o firmă de pază cu interesantul nume de Zen Guard.
Un alt militar de carieră este Ştefan Burlacu ce a lucrat ca SPP-ist în perioada 1993-2009, trecând în rezervă cu gradul de locotenent-colonel. SPP a contribuit major la educaţia lui Burlacu: l-a trimis la un curs auto-moto şi la unul de limbă engleză. În acest timp, MApN i-a acordat un brevet de alpinist militar. „Am executat misiuni de protecţie şi pază la nivel de şefi de stat şi de guverne atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara teritoriului naţional, misiuni de intervenţie şi protecţie antiteroristă la nivel naţional„, scrie Burlacu cu mândrie. Tot în CV, la capitolul „competenţe şi abilităţi”, este trecută „capacitatea de a lucra într-un domeniu multicultural„.
Ioan Cristinel Marian are în comun cu Burlacu atât o carieră militară, cât şi apetenţa pentru multiculturalism. „Locuiesc şi muncesc cu alte persoane, într-un mediu multicultural”, scrie Marian. Acesta a absolvit Şcoala de Ofiţeri Activi de la Râmnicu-Vâlcea şi apoi a fost ofiţer activ 10 ani, înainte de a lucra în administraţie publică.
Ioan Hulea a fost ofiţer MApN timp de 9 ani fiind „trecut în rezervă la cerere personală, prin demisie la 1 decembrie 1989 datorită faptului că încălcam politica PCR, prin plecarea unor rude apropiate în occident”. Un al PPDD-ist, Constantin Moisii a lucrat între 1981 şi 2005 la Poliţia Rutieră Neamţ, iar Neagu Murgu a absolvit în 1984 Institutul Militar de Ofiţeri Activi de Aviaţie de unde a ieşit subinginer transporturi auto şi transporturi aeriene.
Toţi aceşti foşti purtători de epoleţi se alătură mult mai cunoscutului Gigi Neţoiu, fost ofiţer al Securităţii. Însă la capitolul studii, Neţoiu şi-a trecut în CV-ul de pe site-ul Camerei Deputaţilor doar Facultatea de Drept absolvită în 1995, nu şi Şcoala de ofiţeri de securitate absolvită cu 10 ani mai devreme, datorită căreia a lucrat în Direcţia a V-a a Securităţii Statului până la revoluţia din 1989.
PPDD a trimis în Parlament şi un student întârziat. Deşi născut în 1973, de-abia în 2012, Viorel-Ionel Blăjuţ s-a gândit să devină intelectual cu acte. Hotărâre îi este atât de fermă încât s-a apucat de două facultăţi concomitent: ştiinţe politice şi construcţii şi instalaţii.
Un coleg de-al său s-a apucat de facultate după ce a constatat pe propria piele că munca fizică nu este cea mai dezirabilă ocupaţie. După absolvirea liceului, Răzvan Rotaru a lucrat doi ani ca muncitor necalificat, apoi ca lăcătuş. A intrat apoi la Politehnică, dar în timpul facultăţii, în perioada 2002-2004 a fost „fotbalist nonamator”, astfel că Rotaru este o achiziţie importantă pentru echipa de fotbal a Parlamentului, echipă care a snopit mai multe echipe ale Parlamentelor din Europa.
În schimb, Gheorghe Coman merge împotriva modei potrivit căreia un post de parlamentar se asortează cel mai bine cu un titlu de doctor în ceva sau măcar cu o facultate de drept absolvită cu puţin timp înaintea andropauzei. Astfel, Coman a rămas cu specializarea lăcătuş mecanic, meserie pe care a practicat-o în 1988-1991. Pentru perioada 1992-1997, Coman a trecut în CV eliptica menţiune „plecat din ţară”. Apoi s-a întors în ţară pentru a exercita calitatea administator la firma Intercoman.