Petrică Mîțu Stoian și Niculina Stoican erau nedespărţiţi în tinerețe. Stau mărturie pozele făcute publice de Niculina Stoican, care a povestit despre prietenia strânsă care îi lega în perioada în care cântau împreună în Ansamblul „Doina Gorjului”.
Aceste dezvăluiri vin în contextul în care, după moartea artistului mehedinţean, impresarul Doru Guşman dar şi alţi interpeţi de muzică populară din Oltenia au vehiculat ideea că între cei doi ar fi fost un conflict născut în urma umilinţelor la care Niculina Stoican l-ar fi supus pe Mîţu Stoian din poziţia de director al Ansamblului „Maria Tănase”.
Niculina Stoican a povestit, pe Facebook, cum a luan naştere Ansamblul „Doina Gorjului”, dar și ce s-a întâmplat în anii care au urmat. Artista a dezvăluit faptul că, după moartea managerului Liviu Dafinescu, „tatăl” Ansamblului, oameni invidioşi pe succesul Ansamblului au început să ţeasă intrigi şi să-i dezbine pe artiştii din grup.
“În vremea aceea, în 1995, în Târgu Jiu, trăiau o mână ( spun o mână pentru că eram 5, exact ca degetele de la o mână ) de tineri soliști, care se străduiau să iasă în evidență și să își facă un drum în cântecul popular. Toți 5 au fost adunați de pe te miri unde și angajați prin concurs la Ansamblul “Doina Gorjului”.
Și din momentul acela a început MINUNEA
Au început timid, dar încrezători pt că aveau susținere de la managerul lor Liviu Dafinescu, au parcurs fiecare etapă cu răbdare și cu deschidere pt a învața și a evolua.
Au crescut împreună, împărțind bune și rele. Se susțineau în fața directorului când unul greșea, împărțeau drumurile cu aceeași mașină și mâncau din aceeași mâncare
Au muncit mult și au respectat ierarhiile profesionale ajungând la rândul lor sa fie respectați. Era perfect TOTUL
Până într-o zi, când managerul Liviu Dafinescu a plecat în lumea fără DOR. Și EI, tinerii aceia adunați de el de pe te miri unde, au rămas SINGURI și pradă celor care NU au văzut cu ochi buni evoluția lor FULMINANTĂ și a Ansamblului “Doina Gorjului”.
Și au început dezbinările Și TOT frumosul clădit de un om care crezuse în ei, a fost dărâmat de cei care stăteau și pândeau de ani întregi jinduind la succesul lor Și au reușit să dezbine. În viață nu succesul e greu de dobândit, ci echilibrul și luciditatea de a te păstra OM.
…..a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti
Sunt oameni pe care chiar dacă i-am iertat pt dezbinare ( pt așa este creștinește ) nu pot uita cât rău au făcut. În sufletul meu acele vremuri vor rămâne ETERNE”, a scris Niculina Stoican.