Cum faci diferenţa între un atac de panică şi un infarct

„Atacurile de panică pot debuta în urma unui eveniment traumatizant sau monica burcea, psihoterapeutfără o cauză aparentă. Câteodată doar gândul la o anumită situație poate crea o stare de anxietate severă. Oamenii care au frecvente atacuri de panică învață să evite situațiile de care le este teamă că vor declanșa un atac sau cele din care nu pot scăpa ușor dacă intervine un atac. Apare astfel o anxietate anticipatorie (o îngrijorare exagerată). Dacă tiparul de evitare și anxietate este sever, acest comportament se poate transforma în agorafobie (fobie de spații deschise)”, explică Monica Burcea, psihoterapeut și trainer formator.

Principalul simptom al atacurilor de panică este sentimentul copleșitor de frică și anxietate alături de alte reacții fizice. Durata unui atac de panică este de aproximativ 5-20 minute iar intensitatea sa creşte treptat şi atinge un nivel maximum în aproximativ 10 minute, scrie doctorulzilei.ro. Potrivit psihoterapeutului, pentru ca o perioadă distinctă de frică sau disconfort psihic să fie diagnosticată drept atac de panică, este nevoie ca două sau mai multe dintre simptomele de mai jos să fie resimțite:

• frisoane sau valuri de căldură
• transpirație bruscă
• senzație de sufocare
• senzație de amețeală, vârtej sau leșin
• bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac
• senzația de pierdere a controlului
• respirație sacadată și senzația de nod în gât sau de strângere a stomacului
• nevoia de a merge des la toaletă

Simptomele atacului de panică pot fi asemănătoare cu ale infarctului, din acest motiv, mulți oameni pot fi tentați să caute tratament medical de urgență însă ulterior descoperă ca a fost vorba de un atac de panică. Dacă atacurile de panică se înmulțesc sunt indicate totuși investigații amănunțite. Toate aceste simptome pot avea la bază o condiție medicală (de exemplu: hipertiroidism, hipoglicemie, tulburari cardiovasculare precum prolaps de valvă mitrală, astm, edem pulmonar). Vorbim de atac de panică atunci când nu poate fi identificată nicio cauză somatică pentru simptomele recurente de panică. În cazul în care au loc mai multe atacuri de panică la interval scurt de timp, putem vorbi de tulburare de panică.

Alte articole

Ce spunea Silviu Prigoană despre infarct, cu puțin timp înainte de a-și pierde viața: „Îți consumi numărul de bătăi de la inimă”

Polițist în vârstă de 21 de ani, mort la serviciu după o oră de resuscitare

„Tulburarea de panică apare în general însoțită de alte fobii specifice: fobie socială, episoade depresive, tulburare de anxietate generalizată. Cauzele nu sunt încă pe deplin cunsocute. Se pare că există o predispoziție genetică în cazul copiilor ai căror parinți au dezvoltat atacuri de panică, depresie sau tulburare bipolară. Este indicat să ținem cont de faptul că dacă această tulburare nu este tratată, simptomele pot lua o formă cronică. De asemenea, tulburarea de panică poate constitui un risc pentru dezvoltarea altor tulburări precum depresia, alte tulburări de anxietate, abuzul de substanțe. Toate aceste probleme de sănătate mentală afectează funcționarea persoanei în diverse domenii cum ar fi: cel social, profesional, familial”, adaugă psihoterapeutul Monica Burcea.

Cel mai adesea, atacul de panică nu are un singur motiv ci un cumul de cauze, adunate de-a lungul timpului: teama de singurătate, teama de abandon, frica de a vorbi în public și de a fi în centrul atenției, încredere scăzută în propria persoană, incertitudinea cu privire la viitor, traume trecute încă nevindecate precum divorțul, pierderea locului de muncă, pierderea cuiva drag.

În cazul copiilor factorul educațional și mediul înconjurător sunt foarte importante deoarece contează mult mesajele transmise. „Să vezi tu ce pățești!…, ai văzut ce a pățit x dacă nu a fost cuminte?, clasicul baubau, închisul în cameră, sunt tot atâtea posibile cauze ale stărilor anxioase, ale fobiilor și implicit ale atacurilor de panică,” explică Monica Burcea. De asemenea, copiii pot fi foarte influențați de evenimentele din familie (divorț, certurile părinților), de schimbări majore precum intrarea la școală sau la grădiniță, apariția unui frate sau a unei surori sau de atitudinea celor din jur: colegi intimidanți. „În astfel de cazuri, principala armă la care recurge copilul este comportamnetul evitant: doresc să evite anumite locuri sau anumite situații, dezvoltă stări de anxietate. Încercați să vorbiți cu copilul și să aflați ce anume declanșează acest comportament. O altă variantă este să cereți ajutorul unui psiholog care va putea identifica și înlătura cauzelele anxietății copilului”, vă sfătuiește psihoterapeutul.

„Psihoterapia are efect foarte bun, tratând cu succes majoritatea atacurilor de panică. Modificarea tiparului de gândire și comportament se pot face atât prin investigații amănunțite ale istoricului persoanei cât și prin accent asupra abordării situațiilor din prezent. În ceea ce privește tratamentul medicamentos, acesta este mai uşor de folosit, acționează mai rapid odată ce atacul s-a instalat, este la dispoziția individului, dar efectele sale benefice se pot reduce odată cu renunțarea la tratament”, explică Monica Burcea.

Citeşte şi Semnul de avertizare care apare cu câteva zile înaintea unui infarct