Profiler-ul a avut nevoie de zeci de ore de analiză pentru a pătrunde în mintea lui Gheorghe Dincă. Acesta a fost prezent inclusiv în curtea criminalului, unde l-a observat cu atenţie pe Dincă şi i-a analizat fiecare gest.
După ce l-a studiat în cele mai mici amănunte, profiler-ul l-a chemat pe Gheorghe Dincă la Inspectoratul General al poliţiei Române, timp de două zile. Cei doi au stat faţă în faţă şi au vorbit într-o cameră semi-întunecată. Potrivit România TV, din raportul întocmit de profiler rezultă că în timpul discuţiilor niciun muşchi nu i s-a mişcat pe faţă lui Dincă, acesta părând genul care nu are absolut nicio remuşcare.
În schimb acesta îşi plănuia cu foarte mare atenţie toate detaliile ce urmează după ce le ucidea pe fete. De asemenea, reiese că era un obsedat sexual cu fantezii sexuale. Este genul de om care nu suportă să i se răspundă şi să fie contrazis, au mai constatat specialiştii, iar când acest lucru se întâmplă reacţionează cu violenţă. Este un om organizat, care ştie cu precizie ce urmează să facă, dar atunci când se află sub presiune are tendinţa să devină haotic şi face greşeli.
Citeşte şi Cazul Caracal. Mama Luizei Melencu: Atât timp cât nu avem un răspuns oficial, eu cred că ea trăieşte
Dorin Dumitran, cel care i-a analizat comportamentul și profilul psihologic al lui Gheorghe Dincă, a povestit într-un interviu pentru Cotidianul.ro cum se identifică un criminal în serie, cum se analizează fiecare trăsătură de caracter în parte și care sunt elementele de care trebuie ținut cont atunci când face o astfel de anchetă.
„Sunt momente când nu este ca în filme dar ne-am dori să fie ca în filme, adică să avem un marketing eficient astfel încât să scoatem din ascunzătoare un autor necunoscut, dar de cele mai multe ori nu este ca în filme, pentru că este foarte greu în activitatea de profiling, adică analiza comportamentului criminal al unui autor necunoscut, să scoți la iveală adevărul judiciar.
Practic, dacă ești norocos nu ai decât victima în viață sau iarăși ești norocos dacă ai victima moartă, nu vreau să fiu cinic dar este o realitate, adică pornind de la înțelegerea comportamentului, victima respectiv dacă este moartă înțelegerea patului lezionar și a leziunilor pe care le-a suferit aceasta, modul în care a fost tratată de către autor, iar cele mai grele situații sunt cele în care nu avem mai nimic, adică vorbim de dispariții de persoane în împrejurări suspecte, nu neapărat copii ci și dispariții de persoane împotriva cărora suspectăm existența unui interes criminal.
Atunci nu-ți rămâne altceva decât trecutul victimei, locul faptei, să spunem că a fost luată din fața gării, suită într-o mașină, luată cu forța, tăiată în bucăți și împrăștiată pe toată suprafața României, nu pornești decât de la ceea ce-ți oferă datele din mediul familial al victimei, mărturiile oamenilor, sursele umane de informații, calificate sau nu pentru această activitate de investigare„, spune Dorin Dumitran, pentru cotidianul.ro.
„Nu există o rețetă, nu există o grilă de interpretare, lucrezi practic, o să folosesc o expresie licențioasă, lucrezi practic cu materialul clientului, adică cu ceea ce s-a întâmplat la locul faptei, cu studiul locului faptei, cu datele oferite de polițiștii criminaliști, cu datele oferite de medicii legiști. Pe aceștia eu îi socotesc Dumnezeii mei . Am lucrat în dosare și din 1997.
Indiferent că s-a schimbat topografia locului, și este evident că s-a schimbat, este logic să se întâmple asta, indiferent că s-au schimbat elemente importante ce țin de geografie, de climă, de ce vreți, primul lucru pe care îl facem este să ne deplasăm la locul faptei pentru a putea percepe, pentru a putea simți prin propriul nostru aparat senzorial, ceea ce ar fi putut vedea autorul atunci. Adică dacă fapta a avut loc pe timpul verii ne ducem acolo pe timpul verii, pentru a observa ceea ce ar fi putut observa și evident că a observat autorul ilotempore, cumva în trecut.
Ca să vă dau un exemplu dintr-un caz de dispariție care ne-a pus mari probleme, faptul că victima dispare dintr-o dată din ultimul loc în care a fost văzută și apar mărturii ulterioare care spun că a mai fost văzută și într-un alt loc, respectiv niște râpe în pădure, faptul că parcurg cu piciorul acele râpe, îmi pune mie probleme de rezistență, de anduranță, de deplasare, de a ajunge acolo și de a mă întoarce de acolo. Din acest punct de vedere voi fi mai rapid pe calea cea bună în înțelegerea dificultăților pe care le-ar fi putut întâmpina victima în acest drum al ei. Prima dată văzută, după care apar mărturii, a fost văzută și acolo, și acolo, deci faptul că parcurg asta cu piciorul sau aflu că l-a parcurs cu mijloace de transport în comun sau s-a deplasat folosind alte mijloace, cu acele mijloace mă voi deplasa și eu„, mai povesteşte profiler-ul.
El a mai vorbit şi de profilul criminalului în serie: „Criminal în serie este acel individ care comite cel puțin două crime, două sau mai multe crime una după alta, la un interval de timp, separate între ele de o perioadă de răcorire emoțională. Această perioadă de răcorire emoțională, de cooling off cum o numesc ei, răcorire emoțională, vine din partea unui complex funcțional de fantezii extraordinar de puternice căruia criminalul în serie nu-i poate face față. Practic, criminalul în serie real, criminalul vera, da, în serie, este cel care nu-și mai poate suporta propriul flux al fanteziilor, nu mai poate sta în casă și atunci el iese la prădat.
Criminalul în serie nu este cel care omoară cinci persoane una după alta, care îi creaseră lui probleme în viață. Nu. Criminalul în serie este cel care iese din casă la prădat, sau se duce în mediul virtual, în mediul on-line după copii, aici ne referim în mod evident la pedofili, la cei adicted de acest domeniu, datorită faptului că nu mai pot face față propriilor lor fantezii. De fiecare dată vor încerca să-și potrivească fanteziile lor la realitate. De fiecare dată va trece la act altă victimă, tocmai pentru că realitatea niciodată nu se va pupa, nu se va îmbucșa cu fantezia sa. Niciodată pentru că întotdeauna fantezia va fi mai bogată, mai vie, mai multicoloră, de aceea trece de la o faptă la alta, de aceea nu se poate opri și el trebuie oprit de alții.
Este vorba de triada lui McDonald, chiar așa îl cheamă pe autor, nu are treabă cu firma, care ne spune că la baza comportamentului criminal trebuie să întâlnim un trio fatidic, un trio criminal. Acesta este dat de chinuirea animalelor, torturarea lor, punerea focului, plăcerea de a pune focul și enorezis, emisie de urină, știm ce înseamnă, în timpul somnului. El susține ideea că având această triadă este foarte posibil să devii un criminal. Nu zice că un criminal în serie. Dar asta ar da…. către crimă.
Lucrurile astăzi s-au mai diluat. Nu este chiar așa pentru că, chiar și în situația în care ai avut o copilărie presărată de abuzuri și cu violență, o modalitate socializatoare de a scăpa de acestea și de a le duce pe un făgaș socialmente acceptat, este acela să te faci investigator de poliție judiciară. A nu se înțelege că investigatorii de poliție judiciară au în copilărie astfel de tare. Numai că știm asta din teoriile psihodinamice și din viața curentă, că cei mai buni în domeniul pe care îl practică sunt cei care își sublimează anumite tendințe periculoase care s-au inserat cumva în structura lor încă din copilărie, s-au cristalizat la vârsta adolescenței și îi poartă de-a lungul vieții”, a mai spus profeler-ul.
Interviul integral, în materialul video de mai jos: