Cum îndepărtăm ÎN SIGURANŢĂ căpuşele de pe piele. NU le zdrobiţi cu degetele!

PENSETĂ. Ca să desprindem căpușa, avem nevoie de o pensetă. Trebuie să încercăm să fixăm penseta pe capul căpușei și cât mai aproape de piele posibil. Scopul este să extragem căpușa cu tot cu cleștii cu care s-a atașat, nu numai corpul său. Rămânerea capului la nivelul tegumentului poate duce la inflamație locală și infecție. Tragem cu atenție, dintr-o singură mișcare, dar nu brusc și fără să smulgem sau să răsucim căpușa. Sub nicio formă nu trebuie să strivim corpul căpușei.

Dacă aparatul bucal al căpușei a rămas în rană, putem aștepta să dispară de la sine, iar leziunea ar trebui să se vindece în câteva zile. Totuși, în această situaţie, există riscul ca la locul mușcăturii să apară o infecție. În cazul în care observați apariția unor probleme de sănătate inexplicabile în termen de o lună de la momentul muşcăturii, trebuie să informaţi medicul despre data calendaristică la care a avut loc incidentul și despre zona de pe corp în care s-a produs.

INSTRUMENTE SPECIALE PENTRU ÎNDEPĂRTAT CĂPUŞE. Aceste ustensile vă permit să îndepărtaţi căpuşa fără să-i apăsaţi corpul. Acest lucru este foarte important, pentru că nu vreţi să striviţi căpuşa şi să forţaţi astfel trecerea unor bacterii periculoase din căpuşă în sângele animalului.

Alte articole

Cum să previi boala Lyme. Modul prin care trebuie să îndepărtezi corect o căpușă

A început sezonul căpușelor. Pot provoca grave probleme de sănătate

SPIRT. Se ia un tampon de vată, se îmbibă bine în spirt şi faci duş la căpuşă. Storci spirt bine peste ea, o atingi uşor, NU freci locul ca se rupe si nu e de bine! Vei vedea ca-i da drumul catelului.

PRAF DE PURICI. Praful de purici se presară în zona unde e căpuşa. În 3-4 ore moare, apoi se usucă şi cade.

ACETONĂ. Înmoaie puţină vată în acetonă şi pune compresa peste parazit. Va ieşi singură.

BĂŢ DE CHIBRIT. Umezeşte un băţ de chibrit şi plimbă capul cu fosfor în jurul căpuşei. Mirosul este foarte atractiv pentru acest parazit şi va scoate capul din pielea animalului pentru a se apropia de fosfor.

SARE FINĂ. Cu toţii ştim o mulţime de metode pentru a îndepărta căpuşele atunci când s-au ataşat de piele, însă niciuna nu funcţionează la fel de bine ca aceasta. Unele persoane freacă zona afectată cu ulei, altele spală cu săpun şi altele folosesc penseta pentru a scoate căpuşa. Dacă vrei să scapi de o căpuşă, pune sare fina pe locul in care s-a atasat capusa si aplica un bandaj umed. In 20 de secunde capusa va iesi singura.

ATENŢIE! Nu folosiţi degetele pentru desprinderea sau omorârea căpuşei! Nu aveţi nici un motiv să vă doriţi să fiţi în contact cu o căpuşă care poate fi purtătoare de boli. Sub nici o formă nu zdrobiţi căpuşa cu degetele. Conţinutul căpuşei vă poate transmite boli periculoase. Atunci când extrageti o capusă din pielea câinelui, sângele parazitului ia contact cu pielea omului, riscand astfel ca atât câinele, cât şi persoana, să contacteze Babesioza şi/sau Lyme – boli foarte grave ce afectează sistemul nervos, muscular şi organele interne, ducând rapid la deces.

După intervenţia de extragere, se tamponează bine cu betadină sau iod şi trebuie consultat un doctor.

Medicii de la Institutul Clinic de Boli Infecţioase „Matei Balş”din Capitală se confruntă zilnic cu 50 de pacienţi care au fost muşcaţi de căpuşe, numărul lor crescând în ultima lună.

In fotografii capusele par uriase. In realitate, insa, sunt foarte foarte mici. Capusele au patru stadii de dezvoltare, de la ou, larva, nimfa si adult. Nimfele abia daca ating dimensiunea bobului de mac, iar adultii pe cea a unui bob de susan. Doar cand sunt satule sunt gigantice.

Oamenii trebuie să fie atenţi când vin din drumeţie, dacă au un punct roşu care nu era normal să fie acolo. Poater fi o căpuşă care s-a înfipt în tegument şi care a început să se hrănească. După câteva ore, căpuşa se desprinde, reia ciclul vital. La animale, oamenii scot singuri căpuşele. Nu există risc decât dacă ai răni. Apoi, grădina trebuie orecum întreţinută. Căpuşele sunt mari iubitoare de umezeală şi atunci toate zonele umbrite din grădini pot adăposti căpuşe, de aceea iarba trebuie bine tunsă. De asemenea, tufişurile îngrădite cu pietre expuse la soare ar fi eficiente. Stropirea ierbii cu insecticide nu este benefică pentru că sunt distruse şi insectele bune.

Cele mai periculoase căpuşe pot transmite şi virusuri şi paraziţi. În 1999 an avut o epidemie de encefalită de căpuşă, produsă de un virus care este virusul encefalitei de căpuşă, care este tot o rudă a lui West Nile şi care s-a produs nu din cauza unor muşcături sau înţepături de căpuşe, ci din cauza laptelui nefiert. Deci şi laptele nefiert provenind de la animale care au fost infectate cu virusul encefalitei de căpuşă poate să transmită la om virusul şi să creeze viremie şi toate condiţiile bolii.

Boala Lyme a fost inclusă în sistemul national de supraveghere în anul 2015.

Vezi: Cum să ţii căpuşele departe de curtea ta

În România, cea mai răspândită specie de căpuşă este Ixodes ricinus, la fel ca şi în multe ţări din întreaga lume, specia care poate transmite Borrelioza Lyme.

„Căpuşele sunt hectoparaziţi, adică paraziţi de suprafaţă atât la om-accidental, cât şi la animale-preferenţial, ce au nevoie de gazde, sunt hematofage, se hrănesc cu sânge. Sângele este utilizat de căpuşe pentru a năpârli şi a ajunge la maturitate şi, desigur a produce ouă care refac ciclul vital. Despre căpuşe se se pot spune foarte multe lucruri, important este că ele sunt artropode, adică vectoare, nu sunt insecte, sunt rude cu acarienii. Sunt artropode vectoare, ele prin ciclul lor de viaţă implică gazde şi pot transmite, în procesul de hrănire, diverse boli, respectiv,agenţi patogeni, care dezvoltă boli în aceste gazde. De pildă, cea mai cunoscută şi cea mai răspândită la noi, în liziera pădurilor , dar şi pe pajişti, dar şi în Europa şi în lume, este căpuşa Ixodes ricinus, care este o căpuşă de mici dimensiuni şi care poate transmite Borrelioza Lyme, care este o boală insidioasă, gravă, care dacă nu este tratată la timp poate să ajungă la deces”, a explicat Alexandru Vladimirescu, cercetător ştiinţific gradul l la Institutul Cantacuzino, Laboratorul de entolologie medicală.

Agentul etiologic al bolii este o bacterie, o spirochetă, Borrelia. Sunt mai multe specii de Borrelia în ţara noastră.

„Sunt trei specii circulante, atâta am identificat noi, până acum, prin teste moleculare. Nu toate căpuşele din specia Ixodes ricinus pot să transmită această Borrelia, adică Borrelioza Lyme. Testele pe care le-am făcut la nivel molecular arată că una din patru căpuşe poate să prezinte acest agent patogen şi că agentul patogen produce boala în general la om, având manifestări evidente uneori, alteori puţin evidente. De cele mai multe ori apare o zonă inflamată, zona unde căpuşa s-a hrănit, ulterior pata aceea numită şi eritem migrator se poate locaiza peste câteva săptămâni sau câteva luni în altă regiune şi atunci este destul de uşor să ne dăm seama că ceva s-a întâmplat. Probabil am fost undeva, am luat o căpuşă care s-a hrănit şi probabil ne-a transmis această bacterie”, a explicat Alexandru Vladimirescu. Potrivit acestuia, există scheme de tratament medicamentos bazate pe antibiotice care în general au efect.

„Boala, luată din pripă, se poate trata fără a exista sechele. Dacă boala nu este tratată, pot apărea sechele, iar tratamentele cu antibiotic nu mai sunt aşa eficiente, boala se poate croniciza şi poate produce paralizii şi chiar moartea”, a mai spus Vladimirescu.

Oamenii, dar şi autorităţile, trebuie să ia urgent măsuri pentru a evita creşterea numărului de căpuşe care ar putea afecta populaţia.

Măsurile de protecţie personale sunt cele mai importante. Cei care merg în parcuri, păduri, câmpuri cu verdeaţă multă trebuie să poarte pantalni lungi şi şosete de culoare deschisă. De asemenea, pot fi folosite nişte substanţe de protecţie (o subtanţă activă care dă rezultate este dietil toloamida sau aşa numitul DEET) pentru câteva ore.

Dar cel mai important este să fie verificate hainele şi pielea.

Citeşte şi ALARMANT: Numărul persoanelor muşcate de căpuşe s-a dublat în ultimele zile