În 2000, candidaţii la prezidenţiale au fost: Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor (PRM), Theodor Stolojan (PNL), Mugur Isărescu (CDR), György Frunda (UDMR), Petre Roman (PD), Teodor Meleșcanu (ApR), Eduard Gheorghe Manole (Independent), Graziela-Elena Bârlă (Independent), Paul-Philippe Hohenzollern (PRN), Ion Sasu (PSM), Nicolae Cerveni (PLDR). De câştigat a câştigat Ion Iliescu (66.83%), care a intrat în turul doi cu Vadim Tudor (33,17%).
PNL a investit mult în reclamele pentru campania electorală din 2000.
Stolojan îşi făcuse chiar şi linie telefonică directă pentru a intra în contact cu votanţii.
Aşa cum CDR a avut o campanie orientată şi împotriva PNL, liberalii, la rândul lor, au dat spre publicare în ziare atacuri la adresa Convenţiei.
Corneliu Vadim Tudor avea şi atunci, ca şi acum, acelaşi stil agresiv de a face declaraţii de campanie, singura diferenţă fiind că în anul 2000 chiar a reuşit să obţină 33% din voturile celor care au mers la urne.
În ziarul Atac la Persoană din data de 6 noiembrie 2000 apărea un articol electoral cu titlul „Vadim preşedinte că el nu ne minte” şi începea cu un citat: „Am încredere fermă în destinul nemului românesc. Renaşterea României trebuie să înceapă imediat din prima zi a secolului şi a mileniului trei: Votaţi cu românii! Votaţi cu incoruptibilii! Votaţi pentru copiii şi părinţii vorştri bătrâni. Aşa gândesc milioane de români: Vadim preşedinte că el nu ne minte”
Şi în campania din 1996, Vadim avea acelaşi discurs. Păstrând aceleaşi tendinţe, într-o ediţie a Evenimentului Zilei din 1996 , Vadim Tudor publica o pagină întreagă pe care stăteau înghesuite nu mai puţin de cinci sloganuri: „Zice lumea orişice, eu votez cu PRM”, „Deviza PRM: Unire în Belşug”, „Un preşedinte creştin pentru România secolului XXI”, „Senatorul Corneliu Vadim Tudor, singurul om capabil să facă ordine în ţară”, „Strategia Fulger a partidului România Mare”.