Cum îţi ajuţi copilul să treacă mai uşor printr-un divorţ

Familia pare un „bun” tot mai greu de întreţinut în zilele noastre, când numărul de ore petrecute la birou este, adesea, mai mare decât cel petrecut acasă, cu partenerul de viaţă şi cu copiii. Criza de timp afectează viaţa de familie, iar divorţurile sunt tot mai dese; iar în societatea modernă, în care a fi părinte singur nu mai este ceva atât de neobişnuit, puţine cupluri par să mai încerce cu adevărat să rezolve ceva „de dragul copiilor”.

Părinţii care ajung să divorţeze ar trebui, însă, să ştie câteva reguli elementare atunci când îşi anunţă micuţii că se vor despărţi, înainte de a se gândi să-i dea pe mâna unui psiholog care, evident, îl poate ajuta să asimileze mai uşor situaţia.

Situaţia trebuie explicată copilului pe limba lui, în termeni simpli, adecvaţi vârstei şi nivelului său de dezvoltare şi fără a distorsiona realitatea doar pentru că este prea mic. Dacă micuţul are întrebări, nu trebuie să eviţi răspunsul, ci să îi oferi explicaţiile de care el are nevoie. Chiar dacă va repeta la nesfârşit întrebările (care pentru el sunt, foarte probabil, destul de apăsătoare), va trebui să-i răspunzi de fiecare dată şi să îţi păstrezi calmul, chiar dacă îţi vine destul de greu să o faci.

Este de preferat ca decizia să fie comunicată copiilor simplu, cu formulări de genul „Mama şi tata au decis să nu mai locuiască împreună” sau „Mama şi tata vor fi de acum divorţaţi, dar aşa este mai bine pentru toată lumea„. Evită să-i transmiţi copilului că „Mama şi tata nu se mai iubesc”, deoarece el ar putea crede că nici el nu mai este iubit de cei doi sau că va pierde dragostea lor dacă va avea un comportament neadecvat.

Alte articole

„Diana Şoşoacă îmi cere două milioane de euro la divorţ!”. Silvestru Şoşoacă vrea să plece din România!

Dana Roba, mărturisiri cutremurătoare despre divorțul de Daniel Balaciu: „Știa la orice oră unde sunt, câte ore stau în salon”

Dacă le explici copiilor divorţul şi, pe cât posibil, motivele, fără a încerca să dai vina pe celălalt, ai mari şanse ca ei să treacă cu bine prin destrămarea familiei. Din păcate, asta se întâmplă destul de rar în cazul cuplurilor aflate în prag de divorţ, iar cei mici ajung să fie martori la frustrările şi problemele adulţilor, la conflicte pe care ei nu le pot filtra, ci doar înregistra.

La fel de important este să ai grijă ca micuţul tău să nu se considere în vreun fel vinovat pentru despărţirea voastră.

Este de evitat să le laşi celor mici speranţa că „mami” şi „tati” s-ar putea împăca într-o zi, doar din dorinţa de a „îndulci pastila”. Dacă o vei face, copilul ar putea crede că poate „repara” lucrurile şi, când va constata că acest lucru nu stă în puterea lui, va fi foarte dezamăgit, ceea ce l-ar putea afecta pe termen lung şi iremediabil.

Copiii pot fi confuzi în momentul în care constată că trebuie să se împartă între părinţi şi tot adulţii sunt cei care le pot face viaţa mai uşoară. Cei mici trebuie asiguraţi că este în regulă să îl iubească şi pe tata, chiar dacă locuieşte doar cu mama, sau invers; niciodată ei nu trebuie manipulaţi sau şantajaţi, ori să li se ceară să ia partea unuia dintre părinţi, mai ales că de multe ori ei singuri se simt ca şi cum ar trebui să aleagă între mama şi tata.

Dacă aveţi printre cunoştinţe familii care, de asemenea, au divorţat, pentru copil poate fi benefică puterea exemplului, atâta timp cât acesta este unul pozitiv, bineînţeles. Micuţului i se poate arăta că nu doar el este în situaţia de a nu mai locui în aceeaşi casă şi cu mama, şi cu tata, că acest lucru se întâmplă şi în alte familii şi că nu înseamnă că el nu mai este iubit la fel de mult. Totodată, el trebuie să înţeleagă că divorţul nu înseamnă dispariţia definitivă şi irevocabilă a unuia dintre părinţi.

Ce spune psihologul

„Funcţionarea familială este mai degrabă responsabilă de adaptarea copilului decât structura. Ca atare, în timpul divorţului, un climat favorabil, clar, deschis faţă de copil, lipsit de conflictualitate şi concentrat pe îndeplinirea nevoilor copilului poate uşura mult înţelegerea şi trecerea prin divorţ a acestuia„, a explicat psihologul Alina Plăişeanu pentru ROMÂNIATV.NET.

Chiar dacă neînţelegerile din cuplu ar putea genera adesea stări conflictuale, adulţii trebuie să gestioneze atent situaţia în prezenţa copiilor. Conflictul marital reprezintă una din cele mai patogenice influenţe pentru dezvoltarea psihologică a copiilor, iar situaţiile pe care ei le-ar putea percepe ca fiind ameninţătoare i-ar putea marca pe viaţă.

„Reorganizarea drastică a familiei în caz de divorţ poate să producă efecte semnificative pe termen scurt, însă calitatea îngrijirii parentale este cea care are cele mai hotărâtoare şi îndelungi consecinţe. Acest fapt explică de ce copiii expuşi la conflict parental au un risc mai mare de a deveni delincvenţi decât cei care trec prin divorţ fără alte conflicte„, subliniază psihologul.