Povestea este prezentată pe larg într-un material difuzat în anul 2000 la Antena 1, televiziunea lui Dan Voiculescu.
În material se specifică faptul că directorul bibliotecii Biblion, Marius Sabin Marinescu, a dezgropat povestea adopţiilor de copii în care a fost implicat Klaus Johannis în perioada 1990-1991. Directorul bibliotecii susţine că cei trei copii adoptaţi din Răşinari cu ajutorul lui Johannis au ajuns până la urmă într-o bancă de organe.
Marinescu aduce în sprijinul spuselor sale declaraţiile bunicii celor trei copii din Răşinari, adoptaţi de o familie canadiană în anii ’90. Cei trei copii au rămas orfani în urma morţii ambilor părinţi. După adopţie, de cei trei nu se mai ştie nimic.
„Venea în vizită să vadă ce fac copii (Kalus Johannis n.r) şi să ne convingă şi după aceea, după ce s-au făcut actele, să ne convingă să dăm şi băiatul”, povesteşte bunica copiilor.
Klaus Johannis susţine însă că rolul pe care l-a avut în adopţii a fost „minor”.
„Rolul care l-am avut şi care l-a avut soţia a fost un rol minor. Am fost contactaţi de un fost coleg de facultate al soţiei, care este bucureştean, şi a locuit în momentul respectiv tot în Bucureşti, dacă am fi dispuşi, mai cu seamă soţia care a studiat engleza, să traducă în discuţii cu persoane fizice”, a declarat Klaus Johannis la momentul respectiv.
„Eram la intrarea la Gheorghe Lazăr, că n-am fost niciodată, numai atunci. Cum intru pe uşă, merg un pic, erau treptele. Şi face: „Vino încoace doamnă. Ce bine-mi pare că v-am găsit. De când umblu după dumneavoastră. Poate îmi spuneţi ce fac copiii. El s-a dat mai încolo, face, ia vino mai încoace. Domnul Johannis. Şi după aia face vino aici. Du-te-n paştele mă-tii şi îmi dă un picior în fund şi am plecat pe drum. Da să ştiţi că aşa a făcut”, a declarat bunica copiilor, Maria Iliuţ.
Klaus Johannis neagă însă că a agresat-o pe femeie.
„E o minciună crasă. Eu nici n-am agresat-o nici verbal nici fizic. Eu nu agresez persoane niciodată”, a declarat Klaus Johannis.