Cum ne fac aleşii să râdem la şedinţele de plen. Cele mai caraghioase declaraţii politice

Prin tradiţie, dimineaţa de marţi, între orele 8.30 şi 10, este dedicată, la Camera Deputaţilor, declaraţiilor politice, urmând ca după aceea să se intre efectiv în dezbaterea proiectelor de legi. La acea oră, în băncile sălii se află o mână de deputaţi ce vor să-şi punctul lor de vedere asupra unor probleme din cele mai diverse şi pe care urmează să-l exprime de la tribună în faţa unei săli aproape goale, într-o şedinţă prezidată de un vicepreşedinte al Camerei.

Pentru unii, asta este modalitatea de a da senzaţia că sunt foarte activi în Parlament, mascând lipsa iniţiativelor legislative. Alţii, deşi nu au această problemă, nu se pot abţine să se exprime pe tot felul de subiecte. În acest interval, deputaţii scapă de constrângerile procedurilor parlamentare, de consemnele liderilor de grup şi sunt liberi să se exprime cum cred de cuviinţă. În aceste cuvântări exprimările lasă uneori de dorit.

„Televiziunile relatează zilnic despre mii de cazuri de urgenţe în care oamenii mor din cauza distanţelor dintre spitale, din cauza subfinanţării sistemului.” (Costel Alexe – PNL)

„Drumul ce leagă Botoşaniul de Suceava mai poartă numele de ‘drumul morţii’ pentru că, indiferent de anotimp, se circulă prin zonă ca pe gheaţă.” (Roxana-Florentina Anuşca – PNL)

„Zile în care flacăra dramei s-a aprins de la o ştire, aparent banală în faza iniţială, cu turişti români ce au suferit un accident şi care a căpătat în ceasurile negre ce au urmat proporţii colosal-abisale.” (Ioan Benga – PSD, într-o declaraţie politică privind accidentul din Muntenegru în care a mai vorbit şi de „intersecţia destinului cu tragedia”).

„Dacă pădurile noastre sunt bolnave şi tăiate, noi suntem bolnavi şi tăiaţi.” (Ioan-Cristian Chirteş – PNL)

„Drumuri botoşănene ‘pavate’ cu prea mulţi morţi” (titlul unei declaraţii politice a deputatului PNL Dumitru-Verginel Gireadă)

Nu lipsesc formulările de un flagrant umor involuntar:

„Să stăruim astăzi, pentru o clipă, în ajunul acestei aniversări, la acest moment şi la prezent, la românii de lângă noi.” (Costel Alexe)

„Societăţile comerciale se confruntă foarte des cu greutăţi financiare dificil de suportat.” (Constantin Avram – PC)

„Prostia cu neasumarea de către ministrul justiţiei este perla gândirii lui Traian Băsescu. Este clar că Mona Pivniceru, şi nu mama sa, a făcut propunerile ceea ce înseamnă că şi le-a asumat.” (Octavian Bot – PNL)

„Persoanele cu dizabilităţi sunt discriminate din naştere sau din momentul în care au contractat o dizabilitate. În comunităţile deja sărace, un copil cu dizabilitate poate ajunge chiar mai exclus!” (Simona Bucura-Oprescu – PSD)

-„Împreună putem opri acest val de revanşă, de ură şi de violenţă, această înjosire a valorilor morale, oricât de controversate ar fi fost” (Ioan Benga).

„Eu trebuie să recunosc că mă pricep puţin la fotbal, dar cu agricultura am fost paralel, până când am ajuns deputat de Teleorman, un judeţ preponderent agrar.” (Constantin Călin Bucur – neafiliat)

Mai există apoi o categorie de formulări ce necesită un efort hermeneutic mai amplu datorită obscurităţii lor. De exemplu, „locuitorii colegiului sunt obişnuiţi să privească cum, în unele comune, băncile din faţa porţilor s-au transformat în parcuri.” (Roxana-Florentina Anuşca).

„Prin lipsa corelării legislative se creează premisele unei legislaţii stufoase, ambigue şi total puse sub semnul interpelărilor apocrife”, ne spune Luminiţa Adam (PPDD), fără să ne spună şi ce-or fi alea „interpelări apocrife”, în condiţiile în care apocrifă este o scriere atribuită altui autor decât celui adevărat sau o scriere religioase nerecunoscută drept canonică.

Vorbind despre flagelul drogurilor, Corneliu-Florin Buicu (PSD) spune că „nu puţine sunt cazurile constatate în care produsele etnobotanice conţin droguri de sinteză, ca marijuana şi canabis”. Din câte se ştie, marijuana şi canabisul sunt cam tot aia, crescând în mod natural pe câmpuri sub formă de cânepă, nefiind obţinute în laborator. Pentru Buicu însă sunt droguri de sinteză, mult mai periculoase când sunt combinate probabil cu „culturi bio” de pastile de ecstasy sau timbre de LSD.

Unii deputaţi au obiceiul să sublinieze lucruri atât de banale încât devine ridicolă doar enunţarea lor. „Exprimarea ‘căsătoria liber consimţită dintre doi soţi’ nu este corectă, deoarece devii soţ după căsătorie şi nu înainte„, a spus Grigore Crăciunescu (PNL), arătând un excesiv simţ al nuanţelor.

„Pământul este bogat în resurse naturale, are în general o climă favorabilă şi putem spune că este unica planetă pe care există viaţă”, ne informează binevoitor Ion Călin (PSD) într-o declaraţie susţinută de Ziua Mondială a Pământului. De altfel, Călin a ţinut să-şi informeze colegii şi despre importanţa Zilei Internaţionale de Acţiune pentru Climă, Zilei Internaţionale pentru Diversitate Culturală, Zilei Internaţionale a Mediului, Zilei Mondiale Împotriva Exploatării prin Muncă a Copilului, Zilei Internaţionale pentru Combaterea Deşertificării. Slavă Domnului, vacanţa parlamentară a pus capăt seriei de Zile prăznuite de Călin.

Dar acesta nu este singurul care vânează tot felul de sărbători internaţionale pentru a da impresia că lucrează pentru popor. Florica Cherecheş (PNL) s-a adresat colegilor de Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii, de Ziua Naţională a Adopţiei şi de Ziua Internaţională a Familiei. Cât despre 8 martie şi 1 iunie, să te ţii! Declaraţiile politice ale deputaţilor despre femei şi copii au ajuns la câteva zeci.

De Ziua Femeii, o mostră uluitoare de gongorism parlamentar a oferit deputatul PSD Dorel Covaci: „Ele sunt zeiţele cărora le aducem ofrandele dragostei noastre, le cerşim un strop de atenţie şi afecţiune, le binecuvântăm urmele paşilor care le îndrumă spre noi. Le dorim mereu aproape, martore şi depozitare ale reuşitelor noastre sau cu braţele deschise, gata să ne primească şi să ne aline atunci când am greşit”. Iar Covaci poate şi mai mult. „Înainte de a ne desoperi sufletele noastre pereche, vegetăm ca nişte jumătăţi de întreg mutilate, goale şi singure”, mai spunea Covaci de 8 martie.

Iar când pesedistul ţine să aniverseze vreo zi, nu recurge la catalogul obişnuit de praznice internaţionale pe care le ţin colegii săi, Covaci preferând un strop de originalitate. Astfel, declaraţiile sale au ca titluri „Celebrarea zborului lui Traian Vuia la Montesson”, „Emilia Conişel, o viaţă dedicată cântecului popular românesc” sau „Preferăm oare să cântăm, chiar şi cu lacrimi în ochi ‘Oda bucuriei’, când avem minunata noastră baladă a lui Ciprian Porumbescu?”

Şi deputatul PNL Vasile Horga este la fel de dibaci în mânuirea condeiului: „Din clepsidra încrederii, nisipul încă se scurge încet şi neiertător. Pentru noi, cei care am promis dreptate până la capăt, fiecare clipă scursă este una pierdută. Pentru ei, cei care ne-au dat votul, fiecare clipă pierdută este încă una de suferinţă continuată. Nimic nu am învăţat din desele schimbări produse la vârful societăţii româneşti, de la înlăturarea regimului comunist şi până astăzi. Continuăm cu seninătate minciuna instaurată cu cinism în societatea românească de politicieni prăfuiţi şi uitaţi de istorie în locuri şi roluri pe care nu încearcă nimeni să le mai înţeleagă.”

Declaraţia continuă în acelaşi stil: „Vorbim mereu de clasa politică, când, în fond, aceasta nu este decât o himeră, o adunătură eterogenă de interese care nu are nimic în comun cu oamenii şi aşteptările lor. S-a cristalizat în jurul unor emisiuni de televiziune, o serie de grupuscule mai mici sau mai mari, mai guralive sau mai tăcute, mai inteligente sau mai mediocre, care pretind că ştiu totul şi îşi dau cu părerea despre orice, urmărind un singur scop, imaginea proprie. Ei sunt cei care fac regulile în Parlamentul României. Ei pot răsturna valori şi pot transforma realitatea din cuvinte. Cu ei, negrul poate fi albit instantaneu, iar albul poate fi murdărit fără să îţi dai seama de acest lucru. Ei au prostit poporul român în ultimii 23 ani, din 4 în 4 ani, fără ca un muşchi de pe faţa hidoasă să li se clintească de oribilităţile de care sunt capabili.”

În schimb, alţi deputaţi par a avea o imaginaţie scriitoricească mai redusă. De exemplu, Aurelia Cristea (PSD) nu variază prea mult titlurile declaraţiilor: „Viitorul României – educaţia”, „Viitorul României – familia”, „Viitorul României – sănătatea” sau „Viitorul României depinde de iniţiativa privată”.

De altfel, în pofida celor câteva mii de declaraţii politice de la Cameră din sesiunea care tocmai s-a încheiat (grafomanul Camerei Deputaţilor este Tudor Ciuhodaru cu 168 de declaraţii), subiectele nu variază foarte mult. Pe lângă probleme specifice colegiilor din care provin, subiectele au fost cam aceleaşi: revizuirea Constituţiei, regionalizarea, spaţiul Schengen. Noroc cu Remus Cernea care, fără să vrea, a produs două teme noi. Iniţiativele legislative ale acestuia legate de autofinanţarea cultelor religioase şi legalizarea parteneriatului civil între persoane de acelaşi sex au generat câteva sute de declaraţii solemne ale colegilor săi prin care subliniau rolul istoric, social şi etic al bisericii şi importanţa familiei heterosexuale, mai toate formulate în limba de lemn a politicii postdecembriste, cu aceleaşi clişee şi aceeaşi retorică folosită până la saturaţie despre „poporul român care s-a născut creştin” şi „familia, celulă de bază a societăţii”.