„În anul 2005, când ne-am căsătorit, am închiriat un apartament cu trei camere. Doi ani mai târziu, proprietarul apartamentului în care stăteam ne-a anunţat că vrea să îl vândă. Am hotărât să îl cumpărăm noi şi am luat la rând toate băncile pentru un credit. Ni s-a spus că nu ne încadrăm pentru un împrumut în lei sau în euro, dar ni s-a propus varianta francilor elveţieni. Am fost sceptici iniţial, dar ofiţerul de credit a fost foarte convingător. Aşa că am luat împrumutul şi am cumpărat apartamentul. Acum ne aflăm în situaţia să îl pierdem, pentru că ratele s-au dublat şi nu mai putem să ne descurcăm”, a povestit Mihaela S., din Constanţa, scrie cugetliber.ro.
Femeia a încercat restructurarea creditului, dar s-a trezit cu o sumă şi mai mare de returnat şi o dobândă crescută cu 3 la sută. Aceeaşi problemă a întâmpinat-o şi o altă familie, care, însă, a dat în judecată banca şi a reclamat neregulile.
„Instanţa a desfiinţat restructurările, reţinând că acele clauze contractuale contestate nu au fost exprimate clar şi inteligibil, nu au fost negociate cu consumatorii şi au adus un dezechilibru major asupra acestora. De asemenea, instanţa susţine că banca nu a putut arăta că a existat o negocierea la semnarea contractului, aşa cum legea îi cere să probeze, contractul fiind unul preformulat, de adeziune”, explică avocatul Marius Coltuc.
Apoi, clauza de dobândă a fost clar în defavoarea consumatorului, din moment ce banca nu a explicat metoda de variaţie a dobânzii şi că rata era, practic, la discreţia ei, arată instanţa, fiind încălcate prevederile Ordonanţei nr. 21/1992 şi ale Legii nr. 193/2000, care stabilesc că variaţia dobânzii trebuie să fie clar precizată în contract, verificabilă şi în afara voinţei profesionistului.
Citeşte şi CURS BNR: Veşti bune pentru românii cu credite în franci elveţieni UPDATE
Instanţa desfiinţează clauzele din contract
Mai departe, instanţa a decis să nu elimine total clauza de dobândă din contract, ci a dispus recalcularea având ca bază formula descrisă de OUG nr. 50/2010, care trebuia să ducă la transparentizarea costurilor contractuale, dar a avut efecte nefaste pentru românii cu credite. În loc să aplice referinţa Libor din 2010 (0,19%) – la minimele ultimelor decenii la acel moment – pentru calculul marjei de dobândă a creditului contractat în 2008, aşa cum au procedat multe bănci, instanţa a decis să ia în calcul Libor de la momentul acordării creditului.
De asemenea, instanţa desfiinţează celelalte clauze care dau dreptul băncii de a alege dobânda şi constată că aceasta a procedat împotriva legii când a crescut marja de dobândă cu ocazia restructurărilor creditului, pentru că legea nu îi dădea dreptul decât să scadă o marjă fixă.
Avocaţii sunt de părere că acţionarea în judecată este o soluţie care ar putea ajuta persoanele care au contractat credite în franci elveţieni. Însă, acest lucru presupune, evident, alte cheltuieli pentru bieţii oameni care deja sunt împovăraţi de rate uriaşe.