Cum recunoști uleiul de măsline extra virgin. Ce produs merită să cumperi de la raft

Dacă vreți să beneficiați de toate avantajele unui ulei de măsline extra virgin pentru sănătate, este esențial să alegeți un produs care conține componentele naturale necesare pentru a aduce aceste beneficii.

Mai jos, vă prezentăm cele mai importante 5 trucuri de care se folosesc experții când aleg un ulei de măsline care să le optimizeze sănătatea.

Căutați eticheta pe care scrie ulei de măsline extra virgin

Magazinele vând adesea ulei de măsline, ulei de măsline virgin și ulei de măsline extra virgin. Toate aceste uleiuri au un conținut similar de grăsimi; totuși, uleiul de măsline extra virgin este cel mai puțin procesat și păstrează cele mai mari cantități de fitonutrienți care luptă împotriva bolilor.

De aceea, asigurați-vă că alegeți întotdeauna un produs care poartă eticheta „ulei de măsline extra virgin”.

Alte articole

Uleiul de măsline, nociv pentru români? Ce nereguli au găsit inspectorii ANPC îm majoritatea magazinelor din România

Amenzi de până la 100.000 de euro pentru ce faci acasă cu uleiul de măsline. Foarte puțini știu legea

Citește și: Ce ingrediente conține Hâtz Pizza a lui Dorian Popa. O nutriționistă celebră trage un semnal de alarmă: „Mai că mă cuprind fiorii”

Ulei de măsline extra virgin presat la rece

Pe etichetă căutați termeni precum „presat la rece” sau „presat cu un expulzor”, când alegeți un ulei de măsline. Acești termeni se referă la modul în care uleiul este extras din măsline. Uleiurile presate la rece sau cu autorul unui expulzor se obțin prin presarea fizică a măslinelor la temperaturi joase. Acest proces păstrează integritatea nutrițională a uleiului.

Unele uleiuri sunt extrase folosind substanțe chimice xtrem de cancerigene, precum hexanul și, la temperaturi înalte, compușii benefici din uleiul de măsline se degradează și contribuie la apariția bolilor, atenționează specialiștii.

Sticlă de culoare închisă

Sticla nu conține disruptori endocrini, substanțe chimice degajate de sticlele de plastic. Pentru a păstra uleiul de măsline pur și liber de toxine dăunătoare, alegeți ulei de măsline ambalat în sticlă.

Sticla de culoare închisă este deosebit de importantă, deoarece expunerea la lumină este un factor principal care degradează uleiul de măsline.

Alegeți ulei de măsline ambalat în sticlă de culoarea ambrei sau verde închis pentru a menține calitatea uleiului.

Regula „12-18 luni de la data recoltei”

Ideal, sticla de ulei de măsline va indica data recoltei. Ar trebui să folosiți uleiul în termen de 12-18 luni de la data recoltei, așadar, căutați o sticlă cu o dată de recoltare recentă.

Acesta este intervalul de timp ideal de consum, înainte ca anumiți compușii polifenolici să înceapă să se degradeze. Presupunând că uleiul a fost depozitat corespunzător, adică într-o sticlă de sticlă de culoare închisă, la o temperatură rece, de aproximativ 21°C, dar și închis etanș, pentru a evita expunerea la oxigen.

Deși unele cercetări sugerează că uleiul de măsline poate fi utilizat și după această perioadă, acest lucru se întâmplă doar când condițiile de păstrare ale uleiului au fost strict reglementate, inclusiv în timpul transportului și depozitării în magazin.

Deoarece acest lucru este imposibil de știut când cumpărați uleiul de măsline din magazin, este mai bine să respectați regula de 12-18 luni de la data recoltei.

Citește și: Ingredientul care se adaugă în clătite în loc de făină. Metoda testată de gospodine care nu dă greș

Căutați un ulei de măsline care să conțină un număr de polifenoli de cel puțin 400ppm

Multe dintre beneficiile pentru sănătate pot fi atribuite conținutului ridicat de fenoli al uleiului de măsline extra virgin. Polifenolii sunt un tip de fitonutrienți, compuși mai mici decât vitaminele și mineralele, care se găsesc în alimentele de origine vegetală.

Toate uleiurile de măsline extra virgine conțin polifenoli, dar anumite tipuri de măsline au concentrații deosebit de ridicate.

Anumite varietăți de măsline, precum coratina, coroneiki, manzanillo și cornicabra, au un conținut polifenolic foarte ridicat. Unele produse de ulei de măsline chiar indică pe etichetă cantitatea de polifenoli din uleiul respectiv.

În general, cu cât numărul de polifenoli este mai mare, cu atât mai bine – echipa Amos Institute amosinstitute.com a descoperit uleiuri de măsline cu un număr de polifenoli de până la 1.000+ppm).

Gustul amărui

Uleiurile de măsline cu un conținut extrem de ridicat de polifenoli sunt amare. Dacă începeți să consumați ulei de măsline cu un conținut ridicat de polifenoli, pe termen lung, papilele gustative se vor adapta și veți învăța să apreciați calitatea uleiului.

Pe măsură ce vă obișnuiți cu acesta, amestecați-l cu alte ingrediente, cum ar fi lămâia, usturoiul și ierburile proaspete, pentru a masca o parte din amărăciune.

Uleiul de măsline care îndeplinește aceste standarde prezentate mai sus este cu siguranță cel mai bun ulei de consumat pentru sănătatea dumneavoastră.

De reținut!

Când este încălzit la peste 195°C, ulei de măsline extra virgin își pierde multe dintre beneficiile pentru sănătate și poate deveni chiar dăunător. Prin urmare, în mod ideal ar trebui să folosiți uleiul de măsline fără a-l încălzi sau să-l utilizați pentru gătit doar la temperaturi scăzute și să alegeți un alt tip de ulei sănătos, pentru a găti la temperaturi mari.

Alte tipuri de ulei obținut din măsline

– Uleiul de măsline virgin este obținut tot prin presare la rece și prin metode mecanice, dar are o calitate ușor inferioară uleiului de măsline extra virgin. Acesta poate avea o aciditate de până la 2% și are defecte senzoriale minore.

– Uleiul de măsline rafinat, care poate fi etichetat ca „intens” sau „blând”, este un ulei de calitate mai scăzută, ce nu poate fi clasificat ca virgin. Acesta trece prin procese chimice pentru a-i elimina mirosul și gustul amărui, iar uleiul rezultat este amestecat cu o cantitate mică de ulei de măsline extra virgin pentru a-i conferi un gust mai plăcut.

– Uleiul din sâmburi de măsline provine din reziduurile rămase după extragerea uleiului virgin, cunoscute sub numele de „pomace”. Aceste reziduuri conțin fragmente de coajă, pulpă și sâmburi, împreună cu o cantitate mică de ulei, care nu poate fi extras prin metode mecanice. De aceea, este necesar un proces chimic și termic pentru a obține acest ulei.