1. Cearta cu mama
Mama: „Credeam că vii acasă de sărbători.”
Tu: „Ei, asta e. Planurile se schimbă.”
Mama: „Sora ta abia aşteaptă să vină. Ţie de ce nu îţi mai place deloc acasă?”
Tu: „De ce mereu mă compari cu ea?”
Greşeala: Totul a îceput când mama, pe un ton acuzator, te-a comparat cu sora/fratele tău. Nu este un argument corect şi totul poate degenera de aici. E o tactica greşită tip „lovitura sub centură” care nu poate decât să dea startul unei discuţii.
Cum să corectăm: Mama ar trebui să îşi aleagă mai atent cuvintele şi toată rugămintea să sune mai pozitiv. Un exemplu” „ Mi-ar plăcea să te văd de sărbători.” Asta încurajează un răspuns mai liniştit care să denote recunoştinţă. Sau, fiica ar putea de la început să spună: „Îmi pare atât de rău mamă că nu mai vin, chiar îmi doream să fiu acolo”. Mai bine opreşti o ceartă înainte să înceapă.
2. Cearta cu un coleg
X: „Nu prea cred că ţi-ai terminat prezentarea pentru şedinţă, nu?”
Y: „Nu e gata încă.”
X: „Normal că nu.” (îşi verifică ceasul, îşi dă ochii peste cap şi pleacă)
Y: (Termină prezentarea dar nu îl anunţă pe X până la începerea sedinţei)
Citeşte continuarea pe Sfatulparintilor.ro.