Cum să-i ajutăm pe copii să se adapteze noilor condiţii la reîntoarcerea la şcoală. Sfaturile psihoterapeutului Gabriela Enea

„Copiii și adolescenții, ca viziune globală, sunt afectați profund în momentul acesta și mă bazez, când spun acest lucru, pe experiența mea de cabinet, pe lucrul cu copiii și adolescenții. Primele semne ale faptului că au fost afectați destul de serios de această izolare este că mare parte dintre ei, care și înainte erau niște consumatori destul de fervenți ai rețelor de socializare, din păcate de un an încoace nu fac decât să se ducă înspre un comportament de adicție. Pentru că, în cazul consumului de rețele de socializare, vorbim despre o adicție, iar orice dependență, din punct de vedere psihologic, este un anestezic: eu nu vreau să știu, mă înfrânez, mă depărtez de niște nevoi care nu sunt împlinite”, susţine Gabriela Enea, psihoterapeut și membru al Colegiului Psihologilor din România.

Gabriela Enea spune că nevoile copiilor „erau să se vadă, să se atingă, să se îmbrățișeze, să socializeze, să întrebe, să răspundă, să primească feedback”.

„Avem nevoia de a fi îngrijiți, protejați – de profesori, de persoanele de referință cu care intrăm în contact în mediul educativ. Avem nevoia de a fi în contact cu ochii, pur și simplu să ne uităm în ochii celorlalți. Avem nevoia de a fi în contact cu corpul și aici avem îmbrățișările. Nu știu dacă multă lume a văzut, dar adolescenții de astăzi se salută atunci când merg la școală prin îmbrățișări. Avem nevoia de a primi susținere, avem nevoia de a aparține unui loc, vezi școala – avem nevoia de a primi feedback”, mai spune psihoterapeutul Gabriela Enea.

Izolarea „a adus nesiguranță, a adus impredictibilitate”. „Copiii și adolescenții au nevoie mai mult decât adulții de predictibilitate. De ce? Pentru că asta înseamnă siguranță, avem nevoie să fim securizați la baza piramidei lui Maslow și una dintre condițiile de acolo era securitatea. La distanță, nu mai este nimic predictibil, pentru că eu nu știu dacă colega mea o să îmi mai răspundă, dar eu văd că a intrat pe WhatsApp acum o oră și eu i-am trimis mesaj înainte. Deci eu ce fac în situația asta? Poate pare un lucru minor, dar nu-i așa, pentru că aceste întâmplări se adună. Și se întâmplă la fel și cu alt coleg și deodată vedem un comportament retras, introvert al copilului, care se izolează pentru că el nu mai are instrumentele pe care le avea odinioară ca să-și rezolve aceste probleme”.

Alte articole

Joe Biden proclamă sfârşitul pandemiei de coronavirus: „Gata, s-a încheiat!”

Cum şi-a folosit Bill Gates partenerii şi influența pentru a controla răspunsul global la pandemia de coronavirus. O investigaţie Politico şi Die Welt e pe cale să stârnească un scandal de proporţii

Citeşte şi: Peste 8.000 de elevii şi 1.000 de profesori continuă cursurile în online şi după redeschiderea şcolilor în format faţă în faţă

Cum să-i ajutăm pe copii să se adapteze noilor condiţii la reîntoarcerea la şcoală

„Contează foarte mult discursul pe care părinții îl au față de copii. Ei preiau anxietatea discursului părinților. E ok să îi spui copilului să se spele pe mâini, să poarte mască și să fie atent la ce se întâmplă în jurul lui pentru că este o situație nemaiîntâlnită până acum și trebuie să ne adaptăm. Dar mi se pare contraproductiv și mi se pare că îi inducem o anxietate sporită, dacă îi repetăm de zeci de ori același lucru. Acesta este un discurs anxios, pe care îl putem înțelege, pentru că trebuie să ne gândim și la părinți. Ei de luni de zile joacă atâtea roluri în viața copilului, roluri pe care nu le jucau înainte.

Citeşte şi: Situaţia epidemiologică din şcoli. Sorin Cîmpeanu: Facem apel pentru efectuarea triajului epidemiologic cât se poate de responsabil

Când vorbesc cu copiii în cabinet le spun mereu: hai să găsim varianta blândă a gândurilor. Adică nu cea negativă, asta le produce o mare anxietate, dacă aud un discurs anxios și vor reproduce la rândul lor un comportament anxios. Trebuie să înlocuim povestea asta cu niște gânduri și niște comportamente realiste. Este o situație, trebuie să învățăm să trăim cu ea, ne protejăm și respectăm regulile și mergem mai departe. Aici tonul face muzica și cuvintele creează realități”, spune Gabriela Enea.

Citeşte mai mult pe dalepsihologiei.ro.