Cercetările anterioare sugerau că acest proces critic de creare a memoriei depinde de hippocampus care comunică cu neocortexul în timpul somnului. Dar un nou studiu arată că principala interfaţă între cele două regiuni – cortexul entorhinal – joacă şi un rol important în formarea memoriei.
Mayank Mehta, profesor de neurofizică la UCLA, şi echipa sa au examinat aceste trei regiuni ale creierului la şoareci. Ei au descoperit că cortexul entorhinal prezintă o activitate persistentă chiar şi când se află sub anestezie. La oameni, activitatea persistentă joacă un rol de mediator al memoriei „de lucur” în timp ce suntem treji, ca atunci când ne concentrăm să ne aducem aminte numere de telefon sau adresele. Aşa că cercetătorii au fost surprinşi să vadă atâta activitate în timp ce şoarecii erau anesteziaţi şi nu putea simţi, auzi sau mirosi nimic.
Cercetătorii au mai descoperit că hippocampusul nu conduce procesul, aşa cum se credea înainte.
Ei au aflat că activarea neocortexului a declanşat activitatea persistentă în cortexul entorhinal, care a continuat chiar şi când neocortexul a devenit inactiv. Activitatea persisentă din cortexul entorhinal, în schimb, a provocat activitate în hippocampus.
„Acest lucru sugerează că orice se întâmplă în timpul somnului nu se întâmplă aşa cum credeam noi. Există mai mulţi jucători implicaţi, aşa că dialogul este mult mai complex, iar direcţia comunicării este inversă faţă de ce ştiam noi”, a declarat Mehta.
Noi informaţii despre rolul cortexului entorhinal i-ar putea ajuta pe cercetătorii care studiază boala Alzheimer’s, care începe în acea parte a creierului. Studiul a fost publicat pt 7 octombrie în revista Nature Neuroscience.