Cum se va sfârşi criza datoriilor. 5 scenarii

Toate variantele, concepute de Peter Westaway, Jens Sondergaard şi Dimitris Drakopoulos de la Nomura, citate de Business Insider, duc la proiectul uniunii fiscale a Uniunii Europene, dacă aceasta ar supravieţui decesului sau reconfigurării monedei unice.

Cel mai puțin probabil scenariu este:

1. Soluţia miraculoasă – probabilitate 5%

Acest scenariu presupune o  consolidare rapidă și robustă a puterii financiare a Fodnului de Stabilitate a Euro (EFSF), care să  permită ştergeri de datorii, restructurarea lor. Dobânzile  reduse ale Băncii Centrale Europene (BCE) precum  şi paşii spre uniunea fiscală a ţărilor din Euroland nu ar afeca semnificativ creşterea economică pe termen lung.

Aproape la fel de improbabil este socotit şi scenariul:

Alte articole

Economistul Radu Georgescu prevede o criză imobiliară MAJORĂ, similară celei din 2008: „Popa Prostul va fi cel care a cumpărat la cel mai mare preț și rămâne cu creditul”

Germanii, speriați de criză. Au redus considerabil cheltuielile și foc economii mai mari

2. Fragmentarea sau Desfiinţarea  Zonei Euro  – 8%

Grecia părăseşte zona euro, după declararea incapacităţii de plată (default). Profesioniştii Nomura acordă o probabilitate de numai 2% falimentului şi ieşirii din euro a Spaniei şi Italiei.

Vom reveni în final cu câteva comentarii ale celor 3 strategi de la Nomura, care ar putea să schimbe scorul acestei variante.

Scenariul cel mai probabil este…

3. „Talmeş-balmeş“ şi supravieţuire – 40%

Fondul de salvare a euro (EFSF) este implementat cu succes, randamentele obligaţiunilor spaniole şi italiane coboară (odată cu dobânzile de refinanţare), solvabilitatea lor devine credibilă şi băncile europene se recapitalizează. În acest caz, „Euro supravieţuieşte, dar pe termen lung robusteţea creşterii economice rămâne scăzută“, se spune în studiul celor de la Nomura.

Necazul este că și scenariul  falimentului „controlat“ al Italiei și Spaniei este aproape la fel de probabil. Mai rău, deocamdată, scenariul următor  seamănă tot mai mult cu ce se întâmplă în realitate:

4.  Târâș prin noroi – 35%

BCE nu face suficient de mult  (adică nu cumpără destul) pentru ca randamentele spaniole și italiene să se reducă. Cele două țări pierd accesul pe piaţă. Fondul de salvare este umflat mai mult artificial pe căi care se dovedesc foarte dureroase. „În cele din urmă, pe continent trebuie să continue progresele spre uniunea fiscală“.

În fine, avem şi scenariul:

5. Falimentul Zonei Euro – 12%

Grecia dă faliment. BCE opreşte sprijinirea sistemului bancar elen, dar salvează Fondul de Salvare EFSF. Grecia intră într-o recesiune profundă 10-20%. Fără o multiplicare serioasă a resurselor  acestuia Spania şi Italia nu mai pot fi salvate.

Am păstrat comentariul complet al meseriaşilor de la Nomura după expunerea acestei variante pentru că ea este foarte asemănătoare cu varianta nr. 2. Atât de mult încât se pot contopi, iar probabilităţile lor se pot aduna într-un periculos 20%.  

Ieşirea unei singure ţări din euro, va duce la falimentul  monedei unice.

Iată de ce:

În ambele cazuri (2 şi 5), „controlul fluxurilor de capital trebuie să fie impus pentru a preveni implozia sistemelor bancare naţionale de o ieşire oficială  din Zona Euro (uniunea monetară europeană,UEM)“. Acest lucru ar fi probabil precipitat de eşecul Greciei de a-şi îndeplini obiectivele de austeritate şi a liniilor de retragerea liniilor de finanţare, inclusiv a sprijinului BCE.

Mondedele țărilor care părăsesc UEM vor suferi deprecieri strategice, probabil de ordinul a 25% într-o încercare de a restabili competitivitatea. Băncile centrale naţionale va trebui să restabilească rapid credibilitatea pentru a evita hiperinflaţia.

Țările afectate ar suferi o recesiune severă, din cauza accesului pierdut la finanţare pe piaţă şi a slăbiciunii sectorul bancar. Creșterea datoriei interne și  devalorizarea noilor monede naționale ar conduce la creşterea implicite din sectorul privat.

Dar, cel mai important, toate acestea vor face duce la  pierderea încrederii în Europa, ceea ce „va provoca, probabil,  o recesiune prelungită în zona euro (a ceea ce va mai fi rămas din ea, n.red.). Rezultatul: toţi membrii zonei euro vor pierde“, conchid analiştii Nomura.