Ion Lungu s-a născut pe 1 noiembrie 1912, în Basarabia. La 30 de ani, a fost deportat la Vâlcea. Din 1964 trăieste în Focşani. A avut o căsnicie de 60 de ani, dar de 20 de ani femeia vieţii lui a murit. Are însă alături un fiu, doi nepoţi şi o strănepoată care s-a născut luna trecută, când el a împlinit 100 de ani. Deşi este veteran şi a trecut prin două războaie, subiectul este unul sensibil pentru el.
„Cuvântul război nu prea aş vrea să-l mai pronunţ. Din război lumea se alege fără mâini, fără picioare, fără vedere, fără putere”, a spus Ion Lungu.
Invenţiile care astăzi fac parte din viaţa de zi cu zi, pentru el au fost adevărate minuni. „Am prins şi perioada când România s-a electrificat. Cum a fost când am scăpat de opaiţ? Nu am mai spus, dar vă spun acum. În perioada aia ne-a scăpat ţara şi de păduchi. Ajunsese să se spună că cel mai vechi militar e păduchele în armată, nici armata nu scăpa de păduchi”, a mai spus bătrânul.
A văzut România şi în vremuri de restrişte şi în vremuri de bunăstare, iar de aceea este mândru de Ziua Naţională.
Acum, la 100 de ani, Moş Lungu, cum îl ştie toată lumea, nu are stare. Citeşte, se plimbă şi participă la toate şedinţele Consiliului Local Focşani. Vrea chiar să ajungă la 112 ani, ca un unchi de al său şi crede că are şanse. Secretul, spune el, stă în gene şi în cumpătare. „50% este datorită părinţilor. Nu fumau, nu beau, nu se certau şi copilul iese sănătos, iar 50% este cumpătarea mea”, a mărturisit Moş Lungu.
Despre politica actuală, Moş Lungu nu are cuvinte prea bune, dar îşi aminteşte că au fost vremuri şi mai grele. „Când se ducea omul la secţia de votare, la plecare îl însemna pe spate cu cine a votat. Ştiu că tata a plecat şi a venit mai vesel decât a plecat. Zicea că după ce l-au însemnat pe spate, a întors sumanul şi nu au ştiut ciomagaşii pe cine să mă bată”, a povestit Ion Lungu.
Ion Lungu este cetăţean de onoare al municipiului Focşani. De Ziua Armatei, a fost avansat la gradul de sublocotenent în rezervă şi a primit Emblema de Onoare a Armatei Române.