Autorul român Mircea Cărtărescu a câștigat recent Premiul literar de la Dublin 2024, care este considerat cel mai prestigios premiu literar din lume, din punct de vedere financiar. Cu toate acestea, în ciuda acestei realizări notabile, evenimentul nu a primit atenția cuvenită în România. Un alt scriitor român, dezamăgit și furios, a observat că televiziunile din țară nu au acordat nicio atenție acestei victorii remarcabile, ceea ce a stârnit critici și întrebări despre atitudinea față de realizările culturale ale țării în media națională.
„Am ajuns să ignorăm cu totul astfel de realizări, stăm cu nasul unii în fundul altora, definitiv, dedicați pe veci centimetrului pătrat de mizerie, secrete de stat și frustrare care a devenit România”, spune scriitorul și jurnalistul Mihai Radu.
Premiul literar de la Dublin devine, astfel, cea mai importantă recompensă financiară acordată unui roman în întreaga lume. Cu toate că suma generoasă de 100.000 de euro (dintre care 75.000 de euro pentru autor și 25.000 de euro pentru traducător) a contribuit la transformarea acestui premiu irlandez într-unul de prestigiu și dorit, importanța sa nu se rezumă doar la aspectul financiar. Această recunoaștere a câștigat notorietate și respect internațional în timp, conform observațiilor presei de specialitate.
Într-un articol dedicat victoriei lui Mircea Cărtărescu, The Guardian scrie despre calitatea juriului, tradiția numelor mari care au câștigat trofeul de la Dublin și sistemul extrem de extins de selecție: „Cărțile sunt nominalizate de bibliotecile publice din întreaga lume – anul acesta, lista lungă de 70 de titluri a fost nominalizată de 80 de biblioteci din 35 de țări”.
Ziarul britanic subliniază că e pentru prima oară în istoria de aproape trei decenii a premiului fondat în 1996, când un roman românesc, Solenoid al lui Cărtărescu, a câștigat premiul. Printre câștigătorii anteriori se numără Colm Tóibín, Valeria Luiselli, Anna Burns și Jim Crace.
Traducătorul și profesorul de literatură Sean Cotter, care a mai câștigat premii internaționale importante pentru traducerea de poezie, a spus după victoria romanului Solenoid: „Sunt onorat să fiu recunoscut alături de un autor atât de mare ca Mircea, dintr-o literatură atât de mare ca cea română, și port în suflet comunitatea traducătorilor români, toți cei care traduc literaturile mai mici ale lumii, toți cei care traduc.”
Și Mircea Cărtărescu s-a referit la câștigarea premiului literar de la Dublin ca la „una dintre cele mai importante realizări din întreaga mea carieră literară și o mare onoare pentru mine”. Același juriu l-a numit pe Cărtărescu „un scriitor european important”.
Iar Solenoid, caracterizată de juriul prezidat de drept „extrem de inventivă, cu pasaje de o mare frumusețe”. The Guardian anunță că „Pushkin Press a achiziționat drepturile de publicare a Solenoid în Marea Britanie și Irlanda de la editura americană Deep Vellum. Pushkin va publica o ediție broșată a romanului pe 6 iunie”.
În discursul de acceptare, Mircea Cărtărescu a spus că protagoniștii cărților sale, printre care și o profesoară din România anilor 1970, trăiesc în lumea reală și oglindesc felul în care oamenii suferă în vremuri atât de complicate. „A fost, cumva o premoniție pentru oroarea timpurilor pe care le trăim acum”. El a vorbit despre amenințarea războiului din Ucraina, despre „violențele din Gaza”, despre amenințările rețelelor sociale și necunoscutele Inteligenței Artificiale asupra civilizației umane.
„În aceste vremuri violente și de haos avem lucruri prețioase de apărat: democrația, toleranța, spiritul scepticismului și inspirația artistică. Toate ne dau posibilitatea să respirăm liber”, a mai spus scriitorul român, la ceremonia de acordare a premiului.
„N-am văzut pe nici o televiziune cu audiență știrea că Mircea Cărtărescu a primit International Dublin Literary Award, o întâmplare a unui român care depășește cu mult anvergura Șoșoacăi la trap într-un videoclip imbecil”, remarcă scriitorul și traducătorul Mihai Radu în Cațavencii.
„N-am văzut interviuri cu Mircea Cărtărescu, emisiuni dedicate, prime pagini de ziare, mă rog, ați înțeles ce vreau să spun”, continuă acesta.
Scriitorul spune că dacă în România o municipalitate ar fi fost implicată în cultură în această manieră probabil ar fi cules o furtună de critici. „Cert este că am ajuns să ignorăm cu totul astfel de realizări, stăm cu nasul unii în fundul altora, definitiv, dedicați pe veci centimetrului pătrat de mizerie, secrete de stat și frustrare care a devenit România”, mai spune Mihai Radu.