În articolul intitulat „Schimbarea la față a Președintelui”, se arată că „extinderea preocupărilor de securitate înseamnă și apariția unui președinte cu puteri extinse”.
„Președintele Klaus Iohannis se reformulează rapid sub ochii noștri. E limpede că liberalii conlucrează și ei la planul care l-ar transforma pe Klaus Iohannis într-un președinte puternic. Președintele nu îl poate demite pe primul ministru, dar poate exercita o presiune morală constantă care să-l determine să demisioneze. Acesta ar putea fi și motivul principal pentru care PNL a anunțat recent că pune punct oricărei discuții despre Constituție.
Dar simultan cu această schimbare de ton, președintele a anunțat o nouă strategie de securitate, care îi poate pune la dispoziție pârghii de intervenție în politica guvernamentală. (…). Reiese că noua Strategie va include printre preocupările CSAȚ și ale Președintelui teme care reveneau exclusiv Guvernului. Extinderea preocupărilor de securitate înseamnă și apariția unui președinte cu puteri extinse”, notează autorul articolului.
Potrivit sursei citate, „președintele a dat el însuși ca exemplu, în acest context, tema defrișărilor necontrolate” şi „este extrem de semnificativ că securitatea națională tinde să devină sinonimă cu buna guvernare”:
„Mult mai probabil este că președintele Iohannis își rezervă dreptul de a interveni oricând în deciziile Guvernului și, ca să nu fie discuție, include totul în aria preocupărilor de securitate. Și nu e deloc întâmplător că lansarea acestei strategii a fost făcută exact în ziua în care premierul Ponta era complet neutralizat și inacapabil de replică.
Prin urmare se ivește, încetul cu încetul, noul prezidențialism. (…) Președintele Iohannis se bucură încă de o mare încredere și prin urmare această consolidare a puterii proprii va fi bine primită de o mare parte a publicului. Dar să nu ne facem iluzii. În condițiile coabitării, perspectivele nu sunt deloc bune. Ne întoarcem cu pași repezi la o gravă criză politică, exact atunci când societatea crezuse că-şi regăsește ritmul. Demisia primului-ministru nu rezolvă situația decît în aparență, căci conflictul de fond se păstrează. Nimeni nu contestă, în pricipiu, prezidențialismul care este la fel de bun ca parlamentarismul european. Atâta doar că el ar trebui să aibă temeiuri constituționale limpezi.”