Curtea Constituţională a respins sesizarea preşedintelui Iohannis cu privire la modificările aduse Legii CSM UPDATE

Curtea Constituţională a României (CCR) a discutat, marţi, sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis referitoare la modificarea Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, anunţă Agerpres.

În 11 mai, Iohannis a atacat la Curte actul normativ precizând că a mai fost dedus controlului de constituţionalitate în două rânduri, ca urmare a unor sesizări.

„Cu toate acestea, considerăm că forma rezultată după punerea de acord a legii cu decizia CCR prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii conţine, în continuare, o serie de dispoziţii de natură să încalce principii şi prevederi constituţionale”, afirmă preşedintele Iohannis în sesizare.

El menţionează că secţiile CSM primesc o serie de atribuţii noi ca urmare a modificărilor aduse Legii 303/2004 şi Legii 304/2004, precum şi o serie de atribuţii în domeniul carierei magistraţilor, care în prezent aparţin plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Alte articole

Decăderea lui Klaus Iohannis. Preşedintele care călătorea numai cu avion de lux şi se caza „pe opulenţă” a ajuns la coada măturii

Ultima oră: Preşedintele interimar Ilie Bolojan a sesizat Curtea Constituţională DOCUMENT

Şeful statului spune că legiuitorul constituant a stabilit în mod neechivoc faptul că rolul secţiilor din CSM vizează exclusiv domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor, ca element specific, particular, al rolului general al Consiliului care, în ansamblul său, este garantul independenţei justiţiei şi nu se poate admite ca, prin lege organică, atribuţiile stabilite la nivel constituţional să fie modificate.

În opinia sa, dacă s-ar accepta posibilitatea ca atribuţiile plenului CSM să fie distribuite celor două secţii ale sale, ar însemna că vor funcţiona de facto două structuri de tip CSM – una pentru judecători şi una pentru procurori.

El critică şi prevederile conform cărora „dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare. Rezoluţia de clasare este supusă confirmării inspectorului-şef. Rezoluţia poate fi infirmată o singură dată de inspectorul-şef, care poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, completarea verificărilor”.

Potrivit şefului statului, aceste dispoziţii sunt lipsite de claritate, precizie şi predictibilitate, întrucât nu este prevăzut niciun termen în care inspectorul-şef confirmă sau infirmă rezoluţia de clasare în urma verificărilor preliminare.

Şeful statului invocă şi faptul că din analiza acestor prevederi rezultă că rezoluţia de clasare este supusă unui dublu control de tip ierarhic administrativ, realizat de inspectorul-şef, fiind „un impediment administrativ fără nicio justificare obiectivă sau raţională, având drept finalitate întârzierea nejustificată în exercitarea dreptului persoanei interesate de a se adresa unei instanţe de judecată în vederea satisfacerii interesului său”.

El apreciază că stabilirea prin lege a posibilităţii ca secţiile CSM să intervină în activitatea Inspecţiei Judiciare pentru a dispune scurtarea sau prelungirea termenelor în anumite cauze urgente sau de interes public deosebit generează o contradicţie de natură legislativă.

Cât priveşte procedura privind retragerea încrederii magistraţilor, şeful statului menţionează considerentele unei decizii CCR care pun în evidenţă că, în baza mandatului reprezentativ, membrul CSM este alesul şi reprezentantul întregii categorii ale cărei interese sunt reprezentate de organul colegial din care acesta face parte şi nu poate fi revocat decât în condiţiile nerespectării atribuţiilor în cadrul acestuia, iar nu a mandatului încredinţat de alegătorii săi.

„Nu numai că instituţia revocării ca urmare a retragerii încrederii încalcă mandatul reprezentativ al membrului ales, dar posibilitatea ca acesta să fie revocat doar prin asumarea prin semnătură olografă a unei propuneri de retragere a încrederii în absenţa unui vot în cadrul organismului colegial (…) echivalează şi cu încălcarea principiului legalităţii consacrat”, atrage atenţia şeful statului.

Iohannis indică şi faptul că legiuitorul exclude posibilitatea ca un judecător să fie numit în funcţia de inspector-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare.

Conform acestuia, legea creează un privilegiu nejustificat pentru judecători în defavoarea procurorilor cu privire la numirea în funcţia de inspector-şef şi un privilegiu nejustificat pentru procurori în defavoarea judecătorilor cu privire la numirea în funcţia de inspector-şef adjunct.

Preşedintele menţionează că actul normativ elimină proba scrisă şi testul psihologic din concursul pentru ocuparea funcţiei de inspector-şef al Inspecţiei Judiciare şi modifică conţinutul astfel încât desemnarea de către inspectorul-şef a persoanelor din conducerea IJ se face în urma unei simple evaluări a proiectelor de management specifice fiecărui post de conducere.

„Toate aceste modificări sunt aspecte care indică o relativizare a standardelor profesionale impuse conducerii IJ, cu consecinţa eliminării independenţei sale operaţionale. Această tendinţă generează efecte negative cu privire la calitatea activităţii Inspecţiei Judiciare în materia răspunderii magistraţilor şi, pe cale de consecinţă, este de natură să pună în pericol independenţa justiţiei şi însuşi rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenţei justiţiei”, subliniază preşedintele.