Curtea Constituţională a respins sesizarea de neconstituţionalitate a şefului statului asupra Legii privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene printr-o soluţie dată pe 6 noiembrie.
Băsescu reclama faptul că preşedintele României este cel care stabileşte mandatul reprezentantului României în cazul reuniunilor Consiliului European, iar atributul Parlamentului este de a se pronunţa asupra acestui mandat ar fi unul neconstituţional.
Pe 6 noiembrie, Curtea Constituţională a anunţat printr-un comunicat de presă că, în urma deliberărilor, judecătorii CC au respins cu majoritate de voturi, „ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi a constatat că dispoziţiile art.2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene sunt constituţionale”.
Lipsa deciziei reiese din situaţia prezentată pe pagina de internet a Curţii Constituţionale, dar şi din evidenţa Monitorului Oficial, unde această decizie nu a fost publicată până în acest moment.
Legea privind afacerile europene, iniţiată de Guvern, stabileşte că Executivul „transmite celor două Camere ale Parlamentului, cu minimum 10 zile calendaristice înaintea reuniunii Consiliului European, propunerea de mandat pe care delegaţia României intenţionează să o prezinte”.
În plus, actul normativ menţionează că hotărârile Parlamentului, ori a uneia dintre Camere, „sunt preluate de către Guvern la definirea poziţiei naţionale de negociere în Consiliu, prevăzută în mandate”.
Totodată, se precizează că „preşedintele României se poate adresa Parlamentului pentru a-şi prezenta mandatul”.
Prezentarea deciziei CC, în cazul legilor aflate la promulgare, are consecinţă în determinarea momentului în care şeful statului este obligat de legea fundamentală să semneze decretul de promulgare a legilor.
Conform Constituţiei, preşedintele României are un termen maximal de promulgare a legilor de 10 zile de la primirea deciziei Curţii Constituţionale prin care s-a constatat constituţionalitatea unui act normativ.
VEZI SI: