CCR a admis sesizarea lui Klaus Iohannis în legătură cu legea privind ANCOM

Sesizarea de neconstituţionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2017 pentru modificarea şi completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii a fost trimisă CCR de către preşedintele Iohannis în 6 iunie.

Prima dată, şeful statului a sesizat CCR asupra acestei legi în luna ianuarie, însă Curtea a constatat că legea este constituţională. Ulterior, în 3 mai, preşedintele a solicitat Parlamentului reexaminarea acestei legi, iar Iohannis arată, în cea de doua sesizare trimisă CCR, că noua formă este diferită de cea primită iniţial spre promulgare şi consideră că există aspecte de neconstituţionalitate.

Potrivit sesizării, art. 11 alin. (1) al legii în forma anterioară cererii de reexaminare, se prevedea că preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi ai ANCOM sunt numiţi de către Parlament, în şedinţa comună a celor două Camere, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.

În forma propusă după reexaminare, conducerea ANCOM este numită cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Alte articole

Lovitură dată de CCR lui Klaus Iohannis înainte de terminarea mandatului

Klaus Iohannis sesizează CCR a doua oară privind aceeaşi lege. Ce încălcări ale Constituţiei invocă preşedintele

”Aşadar, potrivit acestor noi prevederi, majoritatea necesară pentru numirea conducerii acestei autorităţi devine una absolută, faţă de forma precedentă, potrivit căreia majoritatea stabilită în acest scop era una simplă – majoritatea deputaţilor şi senatorilor prezenţi”, se arată în textul sesizării. Or, în urma reexaminării modificarea Parlamentul a intervenit într-o cu totul altă problematică din conţinutul art. 11 alin. (1), respectiv cea a majorităţii necesare numirii conducerii ANCOM”, se arată în textul sesizării.

De asemenea, preşedintele afirmă că articolul unic punctul 5 al legii în forma anterioară cererii de reexaminare prevedea că demiterea din funcţie a conducerii ANCOM se face de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.

”Ca urmare a dezbaterii solicitării de reexaminare, Parlamentul a modificat aceste dispoziţii, în sensul că majoritatea necesară pentru demiterea conducerii acestei autorităţi devine una absolută. O astfel de modificare încalcă limitele reexaminării întrucât acest articol nu a făcut obiectul cererii de reexaminare, aspect care contravine dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Constituţie, precum şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale”, mai spune preşedintele.

Acesta vorbeşte despre faptul că, ”stabilind că numirea/demiterea conducerii ANCOM se poate realiza cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, dispoziţiile art. unic pct. 3 şi pct. 5 din legea criticată contravin şi prevederilor art. 76 din Constituţie”.

”Tehnic-legislativ, numirea, respectiv demiterea de către Parlament a conducerii ANCOM se materializează într-o hotărâre a celor două Camere ale Parlamentului. În conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie, pentru a fi adoptat, un asemenea act ar trebui să întrunească votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi şi nu votul majorităţii membrilor celor două Camere”, se mai arată în sesizare.

În acest sens,  Curtea Constituţională a stabilit că: ”În ceea ce priveşte adoptarea hotărârilor fiecărei Camere sau ale Camerelor reunite ale Parlamentului, legiuitorul face distincţie între hotărârile parlamentare care se adoptă cu majoritatea absolută de voturi, sens în care exemplificăm cu prevederile art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la adoptarea sau modificarea regulamentelor parlamentare, şi hotărârile care se adoptă cu majoritate simplă de voturi, de exemplu hotărârile aşa cum dispune alin. (2) al aceluiaşi articol constituţional. (…)”

”Prin aceeaşi decizie, instanţa de contencios constituţional a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. Or, cu privire la numirea ori demiterea conducerii ANCOM Constituţia nu prevede expres o majoritate necesară adoptării hotărârii parlamentare în cauză. Prin urmare, dispoziţiile art. unic, pct. 3 şi pct. 5 din legea supusă controlului de constituţionalitate contravin prevederilor art. 76 din Constituţie, hotărârea celor două Camere, în acest caz, urmând să se adopte cu votul majorităţii membrilor prezenţi, instituirea unei alte majorităţi fiind contrară Legii fundamentale”, se mai arată în sesizare.

Preşedintele face referire, în textul sesizării, şi la aspectul referitor la demiterea din funcţie.

”Referitor la această problematică, în cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României s-a arătat faptul că «legea nu prevede (…) niciun remediu efectiv, aşa cum expres impune Directiva (2002/21/CE). Presupunând că demiterea ar fi dispusă printr-o hotărâre a Parlamentului, precizăm că hotărârile, ca acte individuale ale Parlamentului, nu pot fi atacate în justiţie pentru a ne putea afla în prezenţa unui remediu efectiv». Faţă de această critică, în procedura de reexaminare a legii, Parlamentul a modificat textul de la articolul unic pct. 5. Considerăm că modul în care este reglementată procedura de demitere din funcţie a preşedintelui şi vicepreşedintelui ANCOM este contrară atât dispoziţiilor art. 76 din Constituţie, cât şi celor ale art. 21 alin. (1) şi (2), respectiv art. 52 din Constituţie, întrucât din analiza sistematică a dispoziţiilor legii criticate nu rezultă dacă şi conform cărei proceduri persoana care se consideră vătămată prin actul de demitere din funcţie se poate adresa unei instanţe de judecată”, se mai arată în textul sesizării.

Potrivit documentului, în această situaţie, ”a unui act de autoritate individual adoptat în temeiul legii (hotărârea Parlamentului), legiuitorul nu prevede niciun remediu efectiv pentru a proteja persoana vătămată ca urmare a existenţei unui viciu de nelegalitate al respectivului act de demitere”.

”Desigur, se poate considera că hotărârile Parlamentului sunt acte juridice care pot fi atacate la Curtea Constituţională, însă, la fel de adevărat este şi faptul că persoana vizată de o eventuală hotărâre de demitere din funcţia de conducere de la ANCOM nu este subiect de sezină în faţa Curţii Constituţionale. Totodată, nu s-ar putea reţine argumentul conform căruia actul de demitere din funcţie este un act exceptat de la controlul în contencios administrativ întrucât face parte din finele de neprimire prevăzute la art. 126 alin. (6) din Constituţie. Art. 126 alin. (6) se referă doar la actele de comandament militar şi la actele autorităţilor publice în raporturile acestora cu Parlamentul, iar nu la actele administrative, de autoritate, ale Parlamentului însuşi. În aceste condiţii, considerăm că legea criticată încalcă prevederile privind dreptul la un proces echitabil reglementat în art. 6 al CEDO, cât şi accesul liber la justiţie (art. 21 din Constituţia României) şi dreptul de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei (art. 52 din Constituţie)”, se mai arată în document.