Curtea de Apel Ploieşti a motivat sentinţa „turul 2 înapoi”: 6 motive de nelegalitate a hotărârii CCR de anulare a alegerilor

Curtea de Apel Ploieşti a decis suspendarea Hotărârii nr. 32 din decembrie 2024 a Curţii Constituţionale – CCR privind anularea alegerilor considerând că şase dintre motivele invocate de reclamantă sunt întemeiate. Printre motivele de nelegalitate se numără acela că CCR trebuia să fie sesizată, nu să se autosesizeze, decizia de anulare a alegerilor a fost emisă după termenul până la care ar fi putut fi pusă în discuţie posibilitatea anulării alegerilor şi după validarea rezultatelor primului tur de scrutin, dar şi faptul că „Curtea Constituţională a exercitat suveranitatea poporului român în nume propriu, impunând poporului român un Preşedinte neales, numit de chiar Curtea Constituţională, cu încălcarea gravă a prevederilor Constituţiei României, deşi, potrivit art. 142 alin. (1), Curtea Constituţională ar fi trebuit să fie garantul supremaţiei Constituţiei”.

Cine este doamna Gheorghiţa, cea care a obţinut sentinţa „turul 2 înapoi” la Ploieşti. Reclamanta spune că votul ei „a fost anulat, aruncat la gunoi” şi cere despăgubiri

Curtea de Apel Ploieşti, care a decis suspendarea Hotărârii Curţii Constituţionale care viza anularea scrutinului prezidenţial, consideră ca fiind întemeiate mai multe dintre motivele invocate de femeia din Pucioasa care a cerut instanţei suspendarea aplicării deciziei CCR, anularea acesteia şi cheltuieli de judecată.

– Potrivit încheierii de şedinţă a Curţii de Apel Ploieşti, pe fond, un prim motiv de nelegalitate invocat de reclamantă se referă la faptul că, la emiterea Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024, Curtea Constituţională „a comis un exces de putere, aşa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Arată că, prin actul administrativ normativ contestat, Curtea Constituţională a interpretat în mod abuziv atribuţia prevăzută de art.146 lit f) din Constituţie, aceea de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea preşedintelui României, anulând, printr-o autosesizare arbitrară întregul proces democratic de alegere a Preşedintelui României”.

Alte articole

Înalta Curte de Casație şi Justiție a anulat decizia Curții de Apel Ploieşti. Turul 2 nu se mai întoarce, românii merg la vot pe 4 mai. Sentinţa e DEFINITIVĂ

Cine este doamna Gheorghiţa, cea care a obţinut sentinţa „turul 2 înapoi” la Ploieşti. Reclamanta spune că votul ei „a fost anulat, aruncat la gunoi” şi cere despăgubiri

„Acest prim motiv de nelegalitate este întemeiat, în condiţiile în care, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 47/1992, „(1) Curtea Constituţională poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituţie, republicată, sau de legea sa organică. (2) Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.” Dispoziţiile sunt situate în Secţiunea 1 – Dispoziţii comune a Capitolului III – Competenţa Curţii Constituţionale, ceea ce înseamnă că acestea se aplică în privinţa exercitării tuturor atribuţiilor prevăzute de art. 146 din Constituţie, ca regulă, sesizarea din oficiu fiind reglementată în mod expres de Legea nr. 47/1992, în următoarele cazuri de excepţie: asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei [art. 11 alin. (1) pct. A lit a) din lege]; asupra legii de revizuire a Constituţiei [art. 23 alin. (1) din lege]; în privinţa iniţiativei legislative a cetăţenilor [cazurile prevăzute la art. 48 din lege]. În cazul prevăzut la art. 146 lit f) din Constituţie, conform căruia Curtea Constituţională „f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;”, nici Legea nr. 47/1992, nici Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, nu prevăd posibilitatea sesizării din oficiu a Curţii Constituţionale în vederea anulării procesului electoral cu privire la alegerea Preşedintelui României”, reţine Curtea de Apel Ploieşti.

Judecătorii constată de asemenea că dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 prevăd în mod expres titularii cererii de anulare a alegerilor, respectiv: partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Consiliul Minorităţilor Naţionale şi de candidaţii care au participat la alegeri, fără a fi prevăzută posibilitatea sesizării din oficiu prin încheiere, astfel cum a procedat Curtea Constituţională la data de 6 decembrie 2024.

– Al doilea motiv de nelegalitate este legat de faptul că Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei anulare se solicită, a fost emisă cu încălcarea termenului până la care ar fi putut fi pusă în discuţie posibilitatea anulării alegerilor, respectiv data validării rezultatelor primului tur de scrutin, aşa cum prevede pct. 107 din Anexa HG nr. 1061/2024.

Parchetul a făcut recurs la decizia care suspendă anularea alegerilor de anul trecut. Ce spun foşti judecători ai CCR despre sentinţa halucinantă

„Curtea reţine că, că şi acest motiv de nelegalitate este întemeiat, în condiţiile în care, conform prevederilor art. 52 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 370/2004, cererea de anulare a alegerilor se poate formula în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării, iar soluţionarea cererii de către Curtea Constituţională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoştinţa publică a rezultatului alegerilor. Or, în prezenta cauză, pe lângă faptul că nu a existat o cerere de anulare a alegerilor cum prevăd dispoziţiile menţionate, anularea procesului electoral a fost dispusă de Curtea Constituţională după ce procesul de votare pentru turul II începuse, fără a aştepta închiderea votării şi cu încălcarea propriei hotărâri anterioare nr. 31 din 2 decembrie 2024, prin care au fost validate rezultatele primului tur de scrutin, criticile de nelegalitate formulate de reclamantă, în cadrul acestui motiv de nelegalitate, fiind întemeiate”, se arată în documentul citat.

– Al treilea motiv de nelegalitate invocat de reclamantă se referă la faptul că Hotărârea Curţii Constituţionale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024 a fost emisă cu încălcarea principiului irevocabilităţii actelor administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, Curtea de Apel Ploieşti considerând că şi acest motiv este întemeiat întrucât „Curtea Constituţională era obligată să îşi respecte propria hotărâre anterioară, prin care validase primul tur de scrutin, astfel că, prin anularea în întregime a procesului electoral, se aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, care este implicit în toate articolele Convenţiei europene a drepturilor omului şi care a fost consacrat în jurisprudenţa C.E.D.O.”.

– Al patrulea motiv de nelegalitate invocat de reclamantă vizează faptul că hotărârea atacată a fost emisă cu încălcarea condiţiilor de fond prevăzute de art. 52 din Legea nr. 370/2004, necesare pentru anularea alegerilor.

„În prezenta cauză, pretinsele fraude reţinute în motivarea hotărârii contestate, fără a fi dovedite în mod corespunzător, nu vizează cerinţa prevăzută de lege, respectiv votarea şi stabilirea rezultatelor de natură a modifica atribuirea mandatului sau ordinea candidaţilor, ci o etapă anterioară procesului de votare, respectiv etapa derulării campaniei electorale anterioare votului propriu zis, vizând modalitatea de informare a alegătorilor prin intermediul social-media, respectiv finanţarea campaniei electorale, aspecte care nu intră sub incidenţa textului de lege indicat”, constată Curtea de Apel Ploieşti.

– „Ultimele două motive de nelegalitate invocate de reclamantă se referă la faptul că hotărârea atacată a fost emisă şi cu încălcarea art. 2 din Constituţia României privind Suveranitatea, ca principiu constituţional general şi arată că, prin hotărârea menţionată, Curtea Constituţională a încălcat suveranitatea poporului român, al cărui membru este şi reclamanta, anulând întreaga procedură electorală, lăsând România fără Preşedinte legitim ales de poporul român şi aruncând-o într-o criză politică profundă, care nu s-a încheiat nici în prezent, la peste 4 luni de la anularea alegerilor. Or, Curtea Constituţională a exercitat suveranitatea poporului român în nume propriu, impunând poporului român un Preşedinte neales, numit de chiar Curtea Constituţională, cu încălcarea gravă a prevederilor Constituţiei României, deşi, potrivit art. 142 alin. (1), Curtea Constituţională ar fi trebuit să fie garantul supremaţiei Constituţiei. (…) Curtea reţine că şi aceste critici sunt întemeiate, în condiţiile în care, prin anularea integrală a întregului proces electoral, cetăţenii au fost lipsiţi de posibilitatea de a-şi alege candidaţii preferaţi pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al României ”, se mai arată în documentul citat.