Conform deciziei CJUE, dezvoltarea unei boli este oportună personei ce este vaccinată, în cazul în care maladia în cauză nu apare în istoricul bolilor ereditare ale persoanei ce se vaccinează şi dacă un număr semnificativ de cazuri ale bolii sunt raportate în rândul oamenilor care primesc un anumit vacacin. Aceste lucruri ar putea fi considerate ca fiind dovezi suficiente de acum înainte.
Decizia CJUE are la origine cazul unui cetăţean francez, cunoscut drept J.W., ce a fost vaccinat împotriva hepatitei de tip B în 1998 şi a dezvoltat scleroză multiplă un an mai târziu.
Scleroza multiplă este o afecţiune neurologică în care sistemul imunitar atacă creierul şi măduva spinării. Boala afectează ţesutul nervos şi cauzează o serie largă de simptome, de la probleme de vedere la paralizie. J.W. a decedat în anul 2011.
În 2006, J.W. a dat în judecată compania farmaceutică Sanofi Pasteur, ce a produs vaccinul.
Cazul său a fost judecat în faţa Curţii de Apel din Franţa, ce a decis anterior că nu există nici o dovadă ştiinţifică care să susţină o posibilă legătură între vaccinul împotriva hepatitei de tip B şi scleroza multiplă a bărbatului.
Decizia a fost revocată, şi potrivit CJUE, „dovezi precise şi solide” legate de oportunitate, starea anterioară de sănătate, lipsa bolii dezvoltate în istoria bolilor ereditare ale familiei şi prezenţa a mai multor cazuri de boală dezvoltate în urma vaccinării ar putea reprezenta dovezi suficiente pentru ca vaccinele să fie considerate cauzatoare ale unor boli anume.