CUTREMUR cu magnitudine 3.1 în Buzău. Românii sunt pregătiţi: „În beci avem varză la butoi şi vin în damigene”

CUTREMUR ÎN VRANCEA-BUZĂU. . De la începutul acestei luni, în zona seismică Vrancea s-au produs peste cinci cutremure cu magnitudini între 2,4 și 3 grade pe scara Richter. Activitatea seismică în zona Vrancea rămâne în limite normale, susţin însă experţii.

Ultimul cutremur cu intensitate mare produs în România a fost pe 24 septembrie şi a avut 5,3 grade pe Richter. Un altul de 5,4 grade a fost pe 22 noiembrie 2014. Cele mai intense seisme care au avut loc în România ultimilor 26 de ani au fost în 1990, pe 30 mai, cu 6,9 grade şi în 2004, cu 6 pe Richter.

Specialiştii spun că în cazul unui cutremur major fiecare familie ar trebui să aibă un plan. Fiecare membru al familiei trebuie ştie ce să facă acasă sau în locul în care se află. Experţii susţin că este importantă stabilirea unui loc de întâlnire, în care toată familia să ştie să ajungă. În realitate, cei mai mulţi români nu au un plan, fiind de părere că sarcina aparţine exclusiv salvatorilor, arată studiile sociologiloe.

„În beci avem varză la butoi şi vin în damigene. Mai tăiem o raţă, o găină, ne descurcăm”, îi spun reporterului MEDIAFAX mai multe asistente de la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) din Craiova. Unitatea a fost construită în anii ’70 pe un sol mlăştinos şi în caz de cutremur mare nu ar face faţă, spun angajaţii. Pacienţii nu sunt nici ei convinşi că personalul va rămâne să îi ajute în caz de dezastru.

Alte articole

Cutremur în zona Vrancea. Ce magnitudine a avut seismul de vineri şi în ce oraşe s-a simţit

Risc de cutremure. O zona din România ar putea fi zguduită de cutremure semnificative

„Eram la urgenţă şi le-am auzit vorbind pe fete, doctore, asistente ce erau. Erau şi ele speriate. Una dintre ele spunea că dacă ar fi vreun cutremur mare s-ar duce repede acasă să îşi salveze copiii şi bărbatul, ce treabă ar avea cu noi. Şi o înţeleg şi eu aş face la fel. Cine ştie ce o fi. Sper să nu ne prindă pe aici, că nu mai scăpăm”, a spus Ioana Pică, pacientă a SJU Craiova.

În ceea ce priveşte Capitala, cel mai recent studiu arată că cei mai mulţi bucureşteni ar lua decizii care s-ar putea dovedi fatale.

„Niciunul dintre participanţii la sondaj nu şi-a pus problema ca într-un supermarket ar putea să cadă rafturile. Că aparatele de aer condiţionat atârnate de clădiri ar putea fi un pericol, că blocurile cu faţade de sticlă ar putea să fie mortale dacă acele ferestre se sparg. Ideea de a-şi ancora mobila în casă a părut exotică, oamenii neînţelegând exact ce ar trebui să facă.Teme de genul acesta nu apar decât în momentul în care o catastrofă se apropie periculos de noi. Când plecau casele la Galaţi, oamenii au preferat să considere că sunt cauze antropice, mai puţin că au casele în zona de pericol”, adaugă sociologul Ana Bulai.

Adăposturi în care populaţia ar putea fi direcţionată în caz de cutremur au fost date în folosinţă oamenilor, devenind, în multe situaţii, depozite pentru murături sau mobilă.

„În caz de doamne fereşte ieşim afară, ce să facem. Eu nu m-aş băga înăuntru. De ce să mă bag? Să pice tot blocul pe mine că stau ca şobolanul”, spune o femeie din Ploieşti în timp ce arată buncărul de cutremur transformat în depozit de mobilier şi cauciucuri.

„Mi-e frică de cutremur, dar ce-o fi o fi! Mergi pe stradă şi poate să-ţi cadă o cărămidă-n cap”, spune unul dintre locatarii unui imobil cu bulină din Constanţa. Acesta şi mulţi dintre vecinii săi declară că este de datoria Primăriei să găsească soluţii.

„Oamenii cer informaţii, din păcate, nu întotdeauna în mod anticipat”, spune Emil-Sever Georgescu, director ştiinţific al Laboratorului de Evaluare a Riscului Seismic de la INERC. Acestea susţine că cele mai frecvente întrebări primite de la cetăţeni sunt despre cum pot să scape de pereţii despărţitori din case.

„Foarte mulţi vin şi mă întreabă despre situaţia unui apartament cu bulină roşie după ce l-au cumpărat. Se gândesc abia atunci, când este tardiv să ia o decizie iar asta arată că senzaţia de a face o afacere este mai puternică decât percepţia riscului.Procentul celor care nu au atitudine preventivă nu cred că este 100%, dar totuşi sunt destui. Despre modificări am fost întrebat în mod frecvent. În general, oamenii vor să scape de pereţii despărţitori. Problema apare când e vorba despre pereţii spre exterior.(…)Dacă îi scoţi acel sprijin, vă daţi seama că un efect negativ se va cunoaşte, chiar dacă pe hârtie s-ar putea să obţină aviz. De multe ori oameni se interesează doar pe hârtii. Dincolo de o hârtie care e interesul? Vrei ca după cutremur să arate mai rău ca după ’77? „, a declarat Emil-Sever Georgescu.

Studiile sociologice au arătat că nici dacă ar fi nevoie de un număr mare de voluntari care să îi ajute pe salvatori, reacţiile nu ar fi prompte.

„În cazul tinerilor reacţiile au fost mult mai dezarmante decât în cazul adulţilor sau a vârstnicilor. M-a impresionat faptul că disponibilitatea de a face parte din echipe de voluntari a fost mult mai mare la persoane peste 40 de ani, decât sub 40 de ani. O mare parte din tineri au argumentat prin faptul că nu ar şti ce să facă, că le vine rău când văd sânge”, a adăugat sociologul Ana Bulai.

De altfel, comunicarea cu populaţia a fost unul dintre punctele slabe constatate de autorităţi la începutul lunii noiembrie, în cadrul simulării intervenţiei în cazul unui cutremur de 7 grade pe scara Richter cu mii de decedaţii, răniţi şi sinistraţi. Alte puncte slabe ale forţelor de intervenţie constatate au fost timpii de reacţii şi modul de coordonare a echipelor în teren.

Specialiştii spun că regulile ar trebui să nu ne sperie, ci să ne facă mai responsabili.