CUTREMUR în Vrancea: Al cincilea într-o singură zi

In context european, Romania este o tara cu seismicitate ridicata. Alaturi de Grecia, Turcia, Italia si tari din Peninsula Balcanica, Romania a cunoscut, de-a lungul timpului, experienta unor cutremure de mare magnitudine, cu efecte distrugatoare, pierderi de vieti omenesti si insemnate pagube materiale. Foarte adesea, marile seisme cu originea pe teritoriul Romaniei au fost resimtite pe arii foarte intinse in Europa Centrala, precum si in sudul si estul continentului. Desi nu intotdeauna efectele cutremurelor au fost devastatoare, riscul seismic in Romania este important, iar capitala Bucuresti se afla pe locul 2 in Europa, ca nivel al riscului seismic, dupa Lisabona. Cele mai distrugatoare cutremure din Romania isi au originea intr-o zona situata la Curbura Carpatilor Orientali, zona epicentrala desemnata in literatura de specialitate sub numele de regiunea Vrancea. De departe, regiunea seismogena Vrancea reprezinta cea mai activa zona epicentrala din Romania, sursa a numeroase cutremure distrugatoare; cutremurele majore vrancene, prin efectele lor uneori catastrofale, au fost mentionate si cunoscute din cele mai vechi timpuri, informatii vagi despre efectele lor datand inca din primul mileniu, inainte de anul 1000 d.H. Si acest lucru se explica prin faptul ca aceste cutremure se manifesta violent pe arii foarte intinse, urmari distrugatoare semnalandu-se la distante relativ mari fata de epicentru.

Ca localizare geografica, regiunea Vrancea ocupa o arie limitata in zona de Curbura a Muntilor Carpati, incluzand judetele Buzau si Vrancea. Cele mai importante si mai numeroase cutremure isi au originea in zona muntoasa si subcarpatica a Curburii, in Muntii Vrancei si ai Buzaului, precum si in zonele subcarpatice adiacente acestor munti. Acestea sunt cutremurele de adancime intermediara sau subcrustala, generate in focare situate la adancimi cuprinse intre 60-220 km; seismele mai importante s-au produs, totusi, intre 80-170 km adancime, desi cel mai adanc cutremur vrancean cunoscut a avut loc la o adancime de circa 210-220 km. In afara de aceste cutremure (denumite seisme subcrustale sau intermediare), in Vrancea se mai produc si cutremure normale, de tip crustal sau superficial, la adancimi mai mici de 60 km, cu o frecventa mai mare la circa 15-40 km adancime. Aceste din urma cutremure sunt, insa, subordonate ca magnitudine si frecventa cutremurelor vrancene de mare adancime; ca localizare geografica, seismele crustale se produc atat in zona Carpatilor Curburii, cat si in afara arcului carpatic, in zona de campie si de deal din fata Curburii, in special in Campia Ramnicului, in Campia Siretului Inferior si in partea de sud a Podisului Barladului.

Cutremurele din Vrancea determina, practic, seismicitatea Romaniei, intrucat sunt cele mai frecvente seisme produse si resimtite in tara, si au cele mai mari magnitudini. Cutremurele de mare adancime din Vrancea pot atinge magnitudini maxime de 7,6-7,7 grade pe scara Richter, in timp ce seismele crustale vrancene au magnitudini mult mai mici, rareori atingand 5,2-5,4 grade pe scara Richter. Din punct de vedere al efectelor, cutremurele adanci sunt, de departe, cele mai importante; din cauza adancimii mari la care se produc, a unor proprietati remarcabile ale mecanismelor de focar care determina o directivitate preferentiala a procesului de rupere, precum si naturii solului, efectele cutremurelor puternice vrancene se fac simtite la mari distante fata de epicentru. De regula, cele mai grave urmari se semnaleaza nu in zona imediat invecinata epicentrului, ci de-o parte si de alta a acestuia, catre Nord-Est (pe directia Focsani-Iasi-Chisinau) sau/si catre Sud-Vest (pe directia Bucuresti-Zimnicea-Sofia). Transilvania este mai slab afectata de seismele vrancene de mare adancime. Cutremurele crustale (de mica adancime) sunt seisme cu efecte locale, mult limitate ca arie, desi in unele cazuri pot fi simtite destul de puternic in zonele lor epicentrale (in special in arealul Focsani-Ramnicu Sarat).

Originea cutremurelor vrancene este legata de zona de interactiune sau de convergenta intre mai multe blocuri tectonice, sub-placi care, direct sau indirect, sunt influentate, in dinamica lor, de miscarile unor placi tectonice majore, cu caracter continental (in speta, cea Euro-Asiatica, cea Africana si, intr-o maniera indirecta, cea Indo-Australiana). In zona de contact a mai multor microplaci tectonice convergente la Curbura Carpatilor, se genereaza tensiuni in interiorul unui bloc litosferic scufundat, bloc provenind dintr-o veche placa tectonica aflata in proces de subductie pana acum circa 10 milioane de ani in urma. Din cauza presiunilor exercitate din mai multe directii, se produc ruperi in interiorul respectivului bloc, acestea fiind la originea miscarilor seismice vrancene. Cutremurel crustale sunt legate de o serie de sisteme de falii si fracturi situate in scoarta terestra in zona adiacenta Curburii Carpatice, falii activate de tensiunile rezultate din miscarea sub-placilor convergente in Vrancea.

De-a lungul timpului, seismele vrancene au afectat, cu deosebire, orasele din sudul si estul tarii, din Oltenia, Muntenia si Moldova. Bucuresti, Craiova, Ploiesti, Focsani, Iasi si alte orase au avut mult de suferit de pe urma marilor cutremure adanci vrancene. Daca in perioada medievala efectele seismelor nu erau atat de grave, deoarece orasele nu erau foarte dezvoltate, in epoca moderna si mai ales in cea contemporana, cutremurele vrancene au avut urmari catastrofale, in special pentru capitala tarii, Bucuresti.

In fiecare secol, in Vrancea se produc numeroase cutremure de mica si medie magnitudine, dar si seisme mai puternice, uneori cu caracter catastrofal. In medie, in Vrancea se produc cam 4 sau 5 seisme mai importante in fiecare secol (cutremure cu magnitudinea egala sau mai mare de 6,7 grade pe scara Richter), circa 10 seisme de magnitudine 6,0 pana la cel mult 6,5-6,6 grade, precum si peste 100 de cutremure mai slabe, cu magnitudinea mai mare sau egala cu 5,0 pe scara Richter. Anual, in Vrancea se produc peste 100 de seisme slabe, in general imperceptibile, din cauza adancimilor mari la care au loc, si doar?8-12 seisme de magnitudine 4-5 care sunt uneori resimtite in orasele mari din sudul si estul tarii, dar fara urmari. Uneori se mai produc si cutremure de tip crustal, cu efecte locale, dar cu magnitudini mici, care rareori ating 5 grade pe scara Richter.

In ultimele secole, au fost remarcate, prin amploarea efectelor, unele dintre aceste cutremure vrancene, cum ar fi cele produse in 1471, 1516, 1545, 1590, 1605, 1620, 1681, 1701, unele dintre acestea cu urmari distrugatoare, afectand vechile cetati medievale precum si manastirile din Moldova.

Cutremurul din 31 mai/11 iunie 1738 a avut urmari foarte grave in special in Moldova, unde a cauzat mari pagube la Iasi si in alte orase; in Bucuresti a fost avariata Curtea Domneasca, si s-au semnalat si efecte morfologice la nivelul solului; seismul a avut o magnitudine de circa 7,5 grade pe scara Richter.

Cutremurul din 26 martie/6 aprilie 1790, desi a avut o magnitudine mai mica decat precedentul (nedepasind, probabil, 7,0 pe scara Richter), a provocat avarii insemnate in special in Moldova, iar in sudul tarii au fost afectate biserici si alte cladiri din Bucuresti si din Craiova.

Cutremurul din 14/26 octombrie 1802 este considerat cel mai puternic cutremur produs in Romania si a fost resimtit violent in Moldova, Muntenia, Oltenia, dar si in Transilvania, precum si in tarile vecine, pe o arie foarte larga in Europa. Seismul, creditat cu o magnitudine de 7,6-7,7 grade pe scara Richter, a afectat foarte puternic si Bucurestiul, care a avut mult de suferit, prin distrugerea si avarierea a numeroase case, biserici, precum si prin prabusirea partiala a Turnului Coltei (foisorul acestuia); de asemenea, cronicile vremii consemneaza faptul ca in cateva locuri din oras s-au format crapaturi si s-au semnalat tasniri de apa.

Cutremurul din 14/26 noiembrie 1829? a fost considerabil mai slab decat cel din anul 1802, nedepasind 6,9-7,0 grade pe scara Richter. Totusi, seismul a avariat mai multe case, in special in Bucuresti si alte orase din sudul si estul tarii.

Cutremurul din 11/23 ianuarie 1838 a avut urmari foarte severe in special in Oltenia si Muntenia, provocand stricaciuni serioase in special in Craiova si Bucuresti, unde numeroase case si biserici au fost grav afectate. Seismul a avut, probabil, o magnitudine in jur de 7,2 grade pe scara Richter si a fost resimtit puternic pe o arie foarte intinsa. Au fost semnalate si efecte morfologice, in special pe valea Buzaului si spre Ramnicu Sarat, efecte constand in aparitia unor crapaturi in pamant in apropierea cursurilor raurilor, precum si in tasniri de apa, tasari, formarea unor cratere si gropi umplute cu nisip.

Cutremurul din 31 august 1894, desi cu o magnitudine mai mica (in jur de 6,9 grade pe scara Richter), a provocat avarii mai serioase in special in sudul Moldovei, la Galati, precum si la Bucuresti, unde au fost afectate unele cladiri mai vechi.

Cutremurul din 6 octombrie 1908 a fost primul seism important produs in Vrancea in secolul XX. Seismul, cu o magnitudine de 6,8-6,9 grade pe scara Richter, a fost resimtit pe o arie larga, desi a avut o intensitate mai mare la Adjud si Ramnicu Sarat. Cutremurul a cauzat panica in multe orase din sud si est, inclusiv din cauza faptului ca s-a manifestat prin „3 randuri de zguduituri in interval de 3 minute”. Desi efectele nu au fost foarte grave, la Bucuresti au fost afectate unele case mai vechi de la periferia orasului.

Cutremurul din 25 mai 1912, desi de mai mica magnitudine (6,4 grade pe scara Richter), a fost resimtit destul de puternic in special in sudul Moldovei, provocand stricaciuni notabile la Focsani (unde intensitatea a fost de VII pe scara Mercalli). Remarcabil este si faptul ca acest cutremur a fost urmat, la un interval foarte scurt, de alte seisme resimtite destul de puternic, dintre care 2 s-au produs dupa 2 ore si, respectiv, 3 ore de la cutremurul initial, avand magnitudini de 5,8 si, respetiv, 5,5 grade pe scara Richter. De asemenea, in zilele imediat urmatoare au urmat si alte cutremure locale, resimtite in special in Vrancea. Intreaga secventa seismica din mai-iunie 1912 a fost mai deosebita prin numarul relativ mare de seisme perceptibile produse.

Pana la cutremurul major din 1940, in Vrancea s-au mai produs doar cutremure moderate, precum si 2 seisme de magnitudini 6,0 si, respectiv, 6,3 pe scara Richter, pe 1 noiembrie 1929 si, respectiv, 29 martie 1934.

Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a fost cel mai puternic seism produs in Vrancea dupa o perioada foarte lunga de timp, marcata de cutremure de mai mica magnitudine. Cutremurul s-a produs la ora 3:39 dimineata, la o adancime de circa 150 km, in Muntii Vrancei, si a avut o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, fiind resimtit pe o arie foarte larga. Seismul a fost precedat de un alt cutremur vrancean, de mai mica magnitudine, produs in dimineata zilei de 22 octombrie 1940 la ora 8:37; acest seism, de 6,2-6,5 grade pe scara Richter, nu a provocat daune insemnate, dar a fost resimtit destul de puternic in estul si sudul tarii, cu intensitati de pana la VII grade pe scara Mercalli. Urmarile cutremurului din 10 noiembrie au fost catastrofale in special in Moldova, orase precum Iasi, Panciu, Focsani si Galati avand foarte mult de suferit. Urmari grave s-au inregistrat si la Bucuresti, unde blocul Carlton s-a prabusit, ceea ce a reprezentat cea mai grava catastrofa de acest gen in acea vreme; si alte cladiri din Bucuresti au suferit avarii mai mult sau mai putin severe.

Dupa cutremurul major din 1940, au mai avut loc cateva evenimente de mai mica magnitudine in 1945 si 1948; astfel, seismele din 7 septembrie 1945, 9 decembrie 1945 si, respectiv, 29 mai 1948, au avut magnitudini de 6,5grade, 6,2 grade si, respectiv 6,0 pe scara Richter, dar nu au provocat pagube deosebite. Dupa aceste evenimente seismice, de energie moderata, pana la cutremurul major din 1977, in Vrancea nu s-au mai produs seisme importante, cu magnitudinea mai mare de 5,5-5,7 pe scara Richter.

Cutremurul din 4 martie 1977 s-a produs la ora 21:22 in regiunea Vrancea, la o adancime de circa 95 km. Seismul, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, a fost printre cele mai distrugatoare cutremure produse in Romania in perioada moderna, si a afectat cu deosebire Muntenia, Bucurestiul find orasul cel mai greu lovit. Amploarea distrugerilor semnalate in special in sudul tarii, si mai ales in Capitala, se explica inclusiv prin adancimea mai mica a focarului, adancime asociata cu o directivitate speciala a procesului de rupere, precum si prin caracterul multisoc al evenimentului. Distrugeri importante s-au mai semnalat si in alte localitati din sudul si estul tarii, si chiar in unele tari vecine (in Bulgaria si in Iugoslavia).

Cutremurul din 31 august 1986 s-a produs in Vrancea, la ora locala 00:28, la o adancime de circa 133 km, si a avut magnitudinea de 6,9-7,0 pe scara Richter. Desi la Bucuresti nu s-au semnalat urmari distrugatoare, totusi in Moldova au fost notate stricaciuni mai serioase, si mai ales la est de Iasi, inclusiv la Chisinau.

Dupa seismul din 1986, cutremure de mai mica magnitudine au avut loc la 30 mai 1990 (de 6,7 grade pe scara Richter), 31 mai 1990 (cu magnitudinea 6,1) si, respectiv, la 27 octombrie 2004; seismul din 2004, avand magnitudinea 6,0 pe scara Richter, a fost cel mai important cutremur produs in Vrancea dupa 1990, dar nu a provocat pagube materiale importante, si nici victime omenesti in Romania, desi a fost resimtit pe o arie destul de larga, cuprinzand cea mai mare parte a teritoriului tarii, estul Bulgariei, mare parte din Republica Moldova, chiar si in Turcia la Istanbul.

Cercetarile privind seismele vrancene, desi au reusit sa puna in evidenta anumite regularitati in declansarea acestora, pe termen lung, nu au putut conduce la elaborarea unor predictii reusite. Desigur, au existat studii care au evidentiat anumite manifestari si lacune seismice, dar acestea au fost interpretate ca atare numai dupa producerea evenimentului. In general, predictia seismelor adanci este mult mai dificila decat a cutremurelor superficiale, fiindca fenomenele generatoare ale cutremurelor majore se petrec la adancimi mult mai mari, ceea ce ar atenua eventuale anomalii geofizice care ar putea preceda ruptura majora finala.

Regiunea seismogena Vrancea ramane cea mai activa zona seismica din tara, sursa a celor mai puternice cutremure din Romania. Aceste cutremure se manifesta cu urmari distrugatoare pe arii largi, si cu anumite regularitati de aparitie, pe termen lung. Dupa cum nota, in 1977, regretatul savant american Charles F. Richter, „nicicand nu s-a mai vazut o concentrare de populatie atat de expusa la cutremure generate, in mod repetat, de aceeasi sursa”. Caracteristicile seismelor vrancene fac din aceasta zona una dintre cele mai interesante din lume; nu in ultimul rand, trebuie remarcat ca seismele subcrustale din Vrancea au fost printre cele folosite in cadrul studiilor de demonstrare a existentei cutremurelor adanci, studii efectuate in anii 30-40 din secolul XX.