Un cuvânt folosit zilnic de majoritatea românilor este pronunțat și scris greșit de mulți dintre noi. Deși unii au impresia că știu forma corectă, în realitate, fac o mare greșeală. În cazul de față vorbim despre cuvântul din limba română pe care 99% dintre români îl scriu și pronunță fix cum nu trebuie. Care este forma lui corectă, de fapt.
Există anumite diferențe între vorbirea curentă și limba literară. Așa cum au explicat și experții în lingvistică, vorbirea curentă reprezintă acele tipuri de limbi folosite de oamenii obișnuiți, de obicei pentru a discuta între ei. De pildă, Prakrit era utilizată de oamenii obișnuiți în perioada mauryană, care nu cunoșteau sanscrita, limba oficială.
Limbile literare sunt folosite de autori în lucrări științifice, texte publice, nuvele sau romane. Prin vorbirea curentă, susțin specialiștii, o limbă se dezvoltă, introducând termeni noi, apoi depășindu-i pe cei vechi.
Pe de altă parte, versiunile literare ale limbilor sunt aproape mereu încercări de a păstra o versiune învechită pe care un grup autoproclamat a decis că era versiunea perfectă, epoca de aur în care cuvintele erau vorbite corect.
În prezent există multe cuvinte folosite și scrise greșit. Dacă în vorbirea curentă, acestea sună într-un anume fel, atunci când le punem pe hârtie, este o cu totul altă situație din punct de vedere gramatical, morfologic și de exprimare.
Potrivit unor date recente, cuvântul din limba română pe care 99% dintre români îl scriu și pronunță greșit este „așază” – „așează”. Ceea ce mulți români nu știu este că a doua varinată e greșită din punct de vedere gramatical, când vorbim de conjugarea verbului a așeza. Explicația este una simplă – forma „așază”, corectă gramatical, respectă conjugarea a II-a a verbului „a așeza”.
Uite un exemplu: „El așază tacâmurile pe masă” sau „Ea așază farfuriile la locul lor”. Aceste forme de conjugare sunt corecte, pe când cuvântul „așează”, deși folosit în vorbirea curentă așa, este greșit.
Această formă greșită a intrat în automatismul verbal poate și ca o influență a dialectelor regionale. Așa se mai întâmplă și în cazul altor cuvinte, dintr-o intenție de a simplifica modul în care vorbim.