„Capacitatea administraţiei româneşti de a reacţiona predictibil sau timpul alocat pentru o reacţie predictivă este maximum 30% din timpul de guvernare. Restul de 70% reprezintă necesarul de reacţie rapidă aici şi acum cauzat de crize, situaţii tensionate. Guvernul este politic, el trebuie să reacţioneze politic. Aceasta este situaţia. Dar la lucruri care apar neprogramat. Asta este situaţia şi aici dacă se obţine timp, din acel 70% să mai scadă vreo 10 – 30 de procente să se ducă în elemente care ţin de anumită predictibilitate, cred că ar fi o mare performanţă administrativă. Din păcate, cel puţin cât am asistat eu la actul guvernamental direct din interior, maximum 30% era predictibilitate. Restul de 70%…te trezeai dimineaţa că a apărut, s-a întâmplat ceva şi trebuia reacţionat cumva. Deci în condiţiile acestea despre ce conformare şi dialog vorbim? Vorbim despre faptul că mai opreşti, mai pui un leucoplast, mai dai cu o urgenţă, lucruri de genul acesta”, a explicat Dan Suciu, citat de Agerpres.
El a afirmat că situaţia ar trebui schimbată, iar o guvernare care are o mare stabilitate politică şi cu un termen mai lung de exercitare a funcţiunii poate să-şi propună mai mult pe predictibilitate.
De asemenea, Suciu a menţionat că problema în societatea românească de astăzi, dar şi în cea europeană, este că avem o serie de rupturi sociale şi economice definite de termenul englezesc „disruptive”, respectiv „avem o societate fragmentată care este caracterizată şi de o media extrem de fragmentată şi extrem de zgomotoasă”.
„Noi, la Banca Naţională, suntem într-o situaţie foarte ciudată. De multe ori suntem în situaţia următoare: avem de exemplu un raport de stabilitate financiară sau facem o prognoză de inflaţie, iar raportul de stabilitate financiară arată anumite riscuri cu care societatea, economia, românească se poate confrunta. Suntem acuzaţi de multe ori că suntem prăpăstioşi de vreme ce punem aceste riscuri şi ele după o jumătate de an sau un an nu se împlinesc. Păi tocmai acesta este rolul unui raport de stabilitate sau a relevării riscului, să le pre-întâmpini nu să le anunţi şi ele să se întâmple. La fel şi inflaţia. Prognoza de inflaţie o facem tocmai în încercarea de a o determina în sensul pe care dorim nu neapărat să se întâmple lucrul acela. Ce înseamnă aceasta? Că tocmai în simplificarea aceasta mediatică pe care o trăim, aceste detalii, aceste nuanţe, aceste elemente de precondiţie pentru înţelegerea uni mesaj nu se mai răspândesc. Şi atunci ce trebuie să fac? E foarte simplu se spus, dar foarte greu de făcut: o pre-informare a lucrurilor, o pregătire a societăţii şi a media pentru a înţelege mesajele pe care le transmitem”, subliniat purtătorul de cuvânt al băncii centrale, Dan Suciu.