Dana Deac, mărturisiri emoţionante. Jurnalista a vorbit despre perioada în care a luptat pentru viața ei şi cum se simte acum, amintindu-și de vremurile când lucra în televiziune.
„Am nostalgia acelor vremuri. Până să mă îmbolnăvesc, am jucat într-o ligă superioară, am fost şi în tranşee, m-am luptat şi cu răufăcătorii, cu mafioţii. După aceea, m-am îmbolnăvit şi m-am ocupat de propria-mi viaţă. Şi, când m-am întors, nu mai era jurnalismul pe care-l părăsisem.
Poate să fie şi ritmul nebun, dar şi faptul că nu mâncam la timp sau că aveam o dietă necorespunzătoare, că nu dormeam suficient, că fumam excesiv (un pachet, un pachet şi jumătate pe zi), plus stresul acumulat.
Pentru că eu, după perioada de investigaţii, am făcut un program de dimineaţă la Antena 1 şi apoi la Antena 3, „Cafeaua cu sare“, pentru care mă trezeam la 5! Nu m-am îngrijit, nu m-am preţuit, ci m-am dedicat meseriei şi altora”, a declarat vedeta pentru Okmagazine.ro.
Persoana care a fost mereu alături de ea şi a sprijinit-o a fost fiul ei, Vlad. Vedeta se consideră norocoasă pentru că a avut parte de sprijinul copilului său, chiar dacă acesta s-a maturizat prea repede.
Însă, a declarat că au fost şi persoane care s-au îndepărtat de ea, după ce au aflat că se confruntă cu cancerul.
„Mi-am creat strategii de supravieţuire. Eram doar eu şi fiul meu, Vlad, şi a trebuit să trecem prin multe într-un timp scurt. El a fost alături de mine şi s-a maturizat brusc.
Învăţa pentru bacalaureat şi facultate, când mama lui lăsa şuviţe de păr prin casă de la citostatice.(…)Au fost, însă, şi oameni care m-au părăsit, pentru că nu au ştiut să gestioneze o relaţie cu un bolnav de cancer. Dar nu-i judec, am înţeles că le e greu şi am mers mai departe”, a spus jurnalista.
Vedeta a mai subliniat faptul că a ajutat-o foarte mult sfaturile şi discuţiile cu un psiholog. Îi încurajează pe toţi cei care au probleme, să apeleze la psiholog, deoarece îi va ajuta foarte mult.
„Da, de multe ori am simţit că pierd lupta, n-ai de unde să ştii cum se termină. Şi aici este de discutat, pentru că nu te lupţi cu cancerul, că nu ai cum, doar negociezi în permanenţă cu el: „Cum ar fi ca tu să mă laşi în pace, să pot să trăiesc echilibrat?“. E ceea ce m-a învăţat psihologul la care am apelat târziu, după al patrulea cancer.
Acum îi încurajez pe toţi cei care trec prin asta, inclusiv aparţinătorii, să apeleze la ajutorul unui psiholog. Ni se tot spune să gândim pozitiv, dar noi nu ştim s-o facem, pentru că suntem făcuţi să ne luptăm să supravieţuim. Gândirea pozitivă o înveţi la psiholog.
E un travaliu teribil să gândeşti pozitiv, trebuie să elimini o grămadă de frici, trebuie să te iubeşti, să te ierţi. Ştii cât de greu e să te ierţi? Eu nici acum nu m-am iertat cu desăvârşire„, mai spune Dana Deac.