„Raportul Comisiei de la Veneţia privind unele modificări la Legile Justiţiei, modificări ce au fost contestate de preşedinte, este, pe de o parte, nuanţat pe chestiunile cele mai disputate din proiectele de lege, iar, pe de altă parte, conţine o serie de erori factuale care trebuie corectate. Modul în care raportul a fost preluat şi comentat reflectă însă perfect întreaga atmosferă ce a însoţit aceste proiecte de legi, descrisă cel mai bine chiar în raportul Comisiei: ‘în acest stadiu, este destul de dificil să ai un dialog raţional, echilibrat şi onest despre reforma justiţiei în România’. Diverşi comentatori, jurnalişti şi politicieni au extras din acest raport doar pasaje care să le confirme propriile poziţii anterioare, ignorând opiniile şi nuanţele care erau diferite de poziţiile lor”, spune Gîrbovan într-un mesaj postat joi pe Facebook.
În opinia sa, raportul scoate în evidenţă faptul că analiza nu priveşte toate modificările aduse Legilor Justiţiei, ci doar modificările contestate, astfel încât se deduce că au fost o serie de alte modificări necontestate şi neanalizate care au fost pozitive.
Judecătoarea arată că raportul este unul preliminar, autorităţile române având datoria de a dialoga continuu cu membrii Comisiei de la Veneţia în vederea corectării erorilor factuale sau a susţinerilor nefondate din cuprinsul acestuia.
„În concluzie, raportul preliminar cu recomandări al Comisiei de la Veneţia nu este nici pe departe atât de catastrofal pe cât e prezentat de alarmiştii de serviciu. Dincolo de aprecierile la unele modificări la Legile Justiţiei, raportul Comisiei de le Veneţia conţine susţineri şi recomandări, la care autorităţile romane au datoria să răspundă. Pe de altă parte, retuşuri şi corecturi la legile de modificare a Legilor Justiţiei, în măsura în care se impun, se pot face chiar şi după intrarea în vigoare a acestora. Faptul, însă, că unii interlocutori oficiali din România şi-au permis să prezinte Comisiei de la Veneţia informaţii incomplete sau de-a dreptul eronate demonstrează, încă o dată, incapacitatea acestora de a purta un dialog onest în privinţa problemelor din justiţie şi, implicit, în găsirea celor mai bune soluţii la acestea”, mai spune Gârbovan.