„Azi se implinesc 2 ani de la moartea tatalui meu. Tin minte ultima saptamana din viata lui de parca s-ar fi intamplat toate ieri. Tin minte convorbirea la telefon prin care am aflat ca ar putea avea o boala grava. Tin minte intrarea la el in salon si harta lumii din dreptul patului. Tin minte drumul in fuga spre reanimare, prin subsolul spitalului, si ochii lui de atunci. Tin minte discursul prin care si-a luat la revedere. Tin minte ca ne-a spus ca numai cine e uitat e mort cu adevarat. Si poate de-aia ma agat de aceste ultime amintiri si mi le reimprospatez in fiecare zi, incercand sa salvez fiecare detaliu, asa cum nu am facut din pacate cu alte amintiri cu tatal meu din copilarie sau din adolescenta, cand habar n-aveam ce multa nevoie voi avea de ele acum, si cand stateam linistita cu gandul ca daca uit ce cantec imi canta cand eram bebelus sau uit povestile lui de la pescuit sau povestile din tinerete, cand a intalnit-o pe mama, voi putea oricand sa pun mana pe telefon si sa-l sun pentru lamuriri. Tare mult as vrea sa il mai pot suna. Mai am inca atat de multe de lamurit”, a scris Dana Rogoz pe blogul ei.
Dana Rogoz îşi revine cu greu după moartea tatălui. Pe 13 mai 2014, impietrita de durere si inca nevenindu-i sa creada ca ceea ce traieste este real, Dana Rogoz isi conducea tatal pe ultimul drum. Fost colonel in Armata Romaniei, barbatul isi gasise sfarsitul pe un pat de spital, la o saptamana dupa ce fusese diagnosticat cu leucemie.