Daniel Balaş desfiinţează Postul: „Cred că şi Dumnezeu se străduieşte 40 de zile să vă creadă. Ar trebui să nu mai gustăm din invidie, frustrare, duşmănie, bârfă”

De luni, ne aflăm în Săptămâna Alba, ultima înainte de Postul Paştelui 2024, în care creştinii renunţă la carne, dar au voie să consume ouă şi produse lactate. Fostul preot Daniel Balaş desfiinţează acest obicei creştin, subliniind că postul ar trebui să fie permanent, ci nu nu „un plasture” de 40 de zile.

„Voi acum sunteţi privilegiaţi: aveţi crenvurşti vegetali, brânză vegetală, burgeri, numai că gândiţi animal şi vorbiţi şi animal. Stau şi mă gândesc cum se cufuresc oamenii acum 40 de zile să ţină post. Cred că şi Dumnezeu se străduieşte 40 de zile să vă creadă.

Nu are nicio treabă cu adevăratul post pe care-l cere Divinitatea. Iisus a postit 40 de zile în munte fără apă, fără mâncare. Moise, la fel. Noi, acasă, frumos la televizor, cu bârfa-n nas, cu colegii, mâncându-ne unul pe altul de dimineaţă până seara, cu toate bunătăţile pe masă, cu nervi în trafic, cu injurii că ăla ne-a tăiat faţa şi că ălălalt ne-a furat locul de parcare şi uite aşa ce post minunat ţinem noi şi, după 40 de zile, zicem: ‘Of, am scăpat de acest urcuş duhovnicesc’. Care urcuş, că după aia te-ai dus pe tobogan mai jos decât erai?„, spune Daniel Balaş.

Daniel Balaş: Postul de 40 de zile, „un plasture” care nu vindecă cu adevărat rana

„Nu vă daţi seama că până acum aţi băgat carne în voi în ultimul hal şi dintr-odată i-aţi tăiat carnea corpului şi o să înceapă să muşte din aproapele în ultimul hal? Postul este permanent, tu când vrei să te schimbi, te schimbi definitiv, nu vii cu plasture la Dumnezeu: ‘Ştii, eu îmi repar rana doar 40 de zile, pun plasture puţin pe ea’. Las-o să se vindece, nu veni cu pansamente din astea de scurtă durată, El nici măcar nu are nevoie de 40 de zile. Toţi cei care au luat binecuvântare, iertare de la El, au luat după câteva momente.

Alte articole

Fostul preot Daniel Balaș desființează postul: „Dumnezeu nu se uită în farfuria ta să-ți vadă legumele și cartofii prăjiți. Postul nu te curăță duhovnicește, îți curăță maximum colonul”

VIDEO Daniel Balaş, rupt în bătaie după o şicanare în trafic. Fostul preot s-a ales cu trei fracturi la nivelul feţei şi urmează să fie operat. Agresorul este căutat de poliţişti

Luaţi aminte la prostituată, luaţi aminte la Zaheu Vameşul, la tâlhar, la femeia cu scurgere de sânge, toţi au stat câteva momente cu Iisus şi au luat vindecare pentru tot restul vieţii. Noi 40 de zile ne înfometăm, palizi la faţă, şi după 40 de zile revenim la forma iniţială, pentru că noi nu vrem să ne schimbăm în dragoste, ci noi ne schimbăm de frică.

Noi nu avem respect pentru adevăratul post permanent pe care-l cere Divinitatea. Isaia la 58 spune aşa: ‘Iată postul plăcut mie, rupe lanţurile inimii. Fiţi buni’”, explică Daniel Balaş.

Care este „postul” care trebuie ţinut toată viaţa

„Mă întrebaţi mulţi ce să mâncaţi în post. Nu ştiu, v-aş răspunde mai degrabă ce să nu mai mâncaţi toată viaţa: să nu-l mai mâncaţi pe colegul, să nu mai mâncaţi din soţ când nu vă ascultă, să nu mai mâncaţi din soţii când mai au şi ele ieşirile lor, din aproapele nostru şi să nu mai gustăm niciodată din invidie, frustrare, duşmănie, bârfă. Adevăratul post trebuie să fie o veşnicie, nu 40 de zile”, conchide fostul preot Daniel Balaş pe Facebook.

Faceți parastase de vii, recomandă fostul preot Daniel Balaş. Opulența de după moarte îngrașă doar orătăniile, susține răspopitul Faceți parastase de vii, recomandă fostul preot Daniel Balaş. Opulența de după moarte, îngrașă doar orătăniile, susține răspopitul

Fostul preot Daniel Balaş afirmă că nici parastasele nu ajută cu nimic răposatul. Lăcomia și vanitatea, mâncarea prăpădită, în cel mai bun caz ajunge la orătănii, sau la gunoi, ca la all-inclusive. Balaș recomandă creştinilor să aibă grijă de oamenii dragi atât timp cât sunt în viaţă, să le facă daruri şi alte mici bucurii, astfel încât să se bucure pe lumea aceasta, nu să-i îmbuibe după moarte.  Ce se dă de sufletul celui răposat nu îi este de niciun folos acestuia, este strict pentru laudă, spune părintele într-un clip postat pe contul personal de Facebook. „E doar fală şi mândrie şi ajută doar la şmecherie”, zice Balaș.

Într-un nou clip viral postat pe reţelele sociale, răspopitul relatează o întâmplare de pe vremea când era paroh în localitatea constănţeană Ivrinezu Mic. Acesta a fost chemat la un parastas în care rudele celui decedat investiseră o mică avere.

Nuntă, nu parastas

„Am ajuns la cimitir, am crezut că e nuntă: cearşaf alb pe mormânt, lumânări d-alea groase de ceară curată, podoabe, crucea împodobită cu zorzoane, zorzonele, lume multă pe la mormânt. Mi-am făcut acolo slujba parastasului, circ, vin spumant, am dat cu vinul ăla pe mormânt, îmi lăsase gura apă.

M-am dus acasă, în faţa porţii nişte boschetari rupţi de beţi: ‘Părinte, ai cam întârziat, dacă mai stăteai mult, cred că muream de foame’. Zic: ‘Ei, aşa sunteţi morţi de beţi. N-are nimic, staţi aici la uşă că vine eu şi vă aduc de mâncare, dacă e vă şi mestec’.

Mobilă spălată cu agheasmă

Am intrat în curte, mese peste mese, un meniu de nici restaurantele de lux nu au. Sfinţesc mâncarea că altfel ţi se duce pe beregata ailaltă mâncarea dacă nu o sfinţeşte popa. Apoi mă bagă baba în casă că are mobilă de sfinţit: ‘Dau mobila asta de pomană, părinte, pentru sufletul lui, costumele astea noi le dau de pomană la băieţii ăia de afară’. Zic: ‘La boschetarii ăia de la poartă?’. ‘Ei, părinte, sunt şi ei amărâţi’. Le-am dat cu tămâie, cu busuioc, ca să le meargă bine la boschetari, cred că ei erau fericiţi cu o damigeană de vin nu cu costumele scumpe de la babă. Pomeniţi numele celor care au făcut parte din viaţa voastră, pomeniţi-le în suflet şi daţi-le iertare că doar aşa veţi ţine legătura cu ei, nu prin colaci aruncaţi la pui şi nici prin colivă dată la găini. Că ştiu foarte bine ce fac femeile de la lumânări cu coliva care rămâne la biserică”

Mai bine duceai moșul la cârciumă de viu

Şi-mi întinde baba un prosop frumos, cred că avea şi fir de aur în el: ‘Părinte, luaţi de-aici, deşi nu prea meritaţi, îs cam supărată pe dumneavoastră că aţi întârziat. Mi-a sărit muştarul. Zic: ‘Ia fii atentă! Pentru ce toată fala asta aici? Pentru cine? Ai avut vreo relaţie bună, l-ai făcut pe moş să se simtă atât de bine cum îi faci pe boschetarii ăştia şi pe toate neamurile? Cred că moşu’ nu a văzut restaurant toată viaţa lui, dar ai fi fost în stare să faci parastasul la cel mai şmecher restaurant din Constanţa. Toate astea pentru cine? E doar fală şi mândrie. Astea nu ajută decât la şmecherie, susține Balaș.

Parastas cu bucluc

‘Părinte, îmi stă inima’. ‘De mândrie nu îţi mai stă inima. L-aţi înjurat toată viaţa, l-aţi băgat în pământ. Spune-mi şi mie, l-ai dus în vreo vacanţă? Ţi-ai permis toată viaţa, împreună cu copiii şi cu nepoţii, să-i luaţi, să-i faceţi ceva să fie fericit şi bucuros? Daţi acuma să vă ştie tot mapamondul’.

Şi între timp am pus mâna pe o sticlă de vin de pe masă. Şi întreb: ‘Nepoţii şi copiii, care sunteţi aici?’ Şi un nepot de-acolo de la uşă zice: ‘Eu sunt nepot’. ‘Băi, ia fii atent: I-ai luat vreun vin lu tac-tu mare de când eşti tu mic până acum, când ai venit pe la el, de ziua lui sau să-i dai un vin la oraş să se simtă bine?’

‘Nu’. ‘A, dar acum daţi la boschetarii ăia de afară. Ia uite neamurile. Aţi venit, mă, să-i uraţi la mulţi ani cât timp a trăit, că văd că acum la cimitir plângeţi toţi să nu zică baba asta ceva?’ Niciunul nu mai zicea nimic în casă, m-au văzut aşa, zic taci din gură că iese cu bătaie.

Am ieşit afară, zic taci din gură că îi iau pe mâncăii ăştia care au venit toţi aici cu ‘Dumnezeu să-l ierte’.

Zic: ‘Alo, ce faceţi aici?’ ‘Ce să facem, părinte, şi noi la masă’. ‘A, şi voi la masă. Dar, zic, cât timp a trăit nea Niculiţă aţi venit p-aici să-i uraţi La mulţi ani, aţi venit să-i aduceţi un tort, l-aţi chemat la masă, că poate v-o fi ajutat şi el?’ O linişte totală în curte, nu se mai auzea musca. Şi-aşa aş striga în gura mare pe la toate parastasele„, povesteşte revoltat fostul preot Daniel Balaş.

Sfaturile lui Daniel Balaş pentru un parastas reușit

E dureros ce se întâmplă. Cât îi avem lângă noi nu dăm niciun ban pentru ei, nu-i trimitem la piscină, nu-i trimitem la resorturi să se relaxeze, nu-i trimitem în vacanţe, nu le luăm o haină curată, nu-i scoatem la o cină la un restaurant, nu-i luăm acasă că sunt bătrâni şi miros, dar când mor chemăm toate neamurile, şi alea care i-au înjurat, şi alea care i-au vorbit. Să se simtă bine ca să nu râdă lumea de noi.

• Dacă nu aveţi grijă de suflete cât încă sunt între voi, degeaba mai faceţi circul de pe lume după aia.
• Cea mai bună pomenire pe care o putem face cu cel care a părăsit corpul este să fim într-o comuniune permanentă cu el. Tată, vino, te rog, şi ajută-mă să rezolv problemele din familie că tu le cunoşti mai bine. Tu-ţi ştii părinţii tăi, ştii bunicii mei, ştii cu ce traume au venit şi ei. Te rog, ajută-mă, şi haide să oprim păcatul acesta care nu ne dă pace şi nu ne dă linişte în neam.
• Staţi cu pomelnice şi scrieţi patru Ioni acolo, da voi aveţi şase în neam, dar cu doi nu vă-nţelegeţi bine şi pe ăia nu i-aţi trecut. Nu ştiu cum îi desparte Dumnezeu şi-i alege acolo în ceruri. ‘Pe care Ion îl scoatem din iad?’ ‘Păi, nu ştiu, vezi care răspunde la numele de Ionică Bosulică’.
• altă pomenire pe care o puteţi face cu cei din neam e aceea că trebuie să vă cereţi iertare că atunci când au avut ei nevoie de voi, aveaţi treabă, n-aveaţi timp, nu v-a interesat.
• Pomeniţi numele celor care au făcut parte din viaţa voastră, pomeniţi-le în suflet şi daţi-le iertare că doar aşa veţi ţine legătura cu ei, nu prin colaci aruncaţi la pui şi nici prin colivă dată la găini. Că ştiu foarte bine ce fac femeile de la lumânări cu coliva care rămâne la biserică”, recomandă Balaş.

Daniel Balaș răspunde la întrebarea: E păcat să întreții relații intime în post? „Dumnezeu nu ține cont de dogmele impuse de o instituție. Faci ce simți atunci când simți, nu când îți spune Biserica sau societatea”

Daniel Balaș desființează și conceptul de „păcat”, susținând că nu există păcate, ci doar lecții de viață. Privind lucrurile din această perspectivă, fostul preot spune că a întreține relații intime cu partenerul de viață nu are cum să fie un păcat, chiar dacă acest lucru se întâmplă în post. Balaș încurajează, totodată, oamenii să facă întotdeauna ceea ce simt, și niciodată ceea ce le spun alții.

Daniel Balaș răspunde la întrebarea: E păcat să întreții relații intime în post?

„La Dumnezeu nu există post, El nu ține cont de o dogmă pusă de o instituție, ca voi să vă iubiți din a vă iubi în toate felurile. Dumnezeu nu știe că e o perioadă acum de 40 de zile. Ne-a spus o instituție să nu ne mai apropiem unul de altul că e păcat. E păcat să nu vă iubiți și să întrerupeți legătura voastră pentru o dogmă care vă îndepărtează unul de altul. Te culci cu soțul, soția când simți, nu când îți spune biserica, sau societatea, sau mama. Că dacă nu faci ce simți cu persoana de lângă tine, faci cu alta. Că tu simți că trebuie să faci și faci.

Citeste si Daniel Balaș scoate la iveală secretele din spatele BOR. Ce ascunde Patriarhul Daniel. ”Eu am plătit ani grei să aflu adevărul”

Deci nu e păcat să te culci cu bărbatul tău în post, sau duminica, sau miercurea, sau vinerea pentru că pe pământul ăsta nu există păcate. Sunt doar lecții prin care oamenii trec. Nu țineți cont de nimic când simțiți să faceți un lucru, faceți cum simțiți ca să vă fie bine, ca să vă luați energia unul de la altul, să fie acel yin și yang„, explică Daniel Balaș într-un clip postat pe rețelele sociale.

Citeste si Daniel Balaş neagă puterea vindecătoare a Sfântului Maslu: „Hristos n-a zis: ‘Eu te-am vindecat’, ci ‘Credinţa ta te-a vindecat’. Puterea vindecării e în tine, n-o căuta la popi. Prin toţi trece binecuvântarea lui Dumnezeu”