Povestea emoţionantă a lui Daniel, românul care s-a luptat cu cancerul în Italia: „După prima operație, timp de trei ani nu am putut face nimic. Datorită lui stau în picioare”

Daniel Marius Pop este exemplul românului plecat în străinătate care, ca o hârtie de turnesol, arată că nu totul este o poveste roz, cu maşini scumpe, bani în cont şi timp liber pentru a călători în Europa şi a face coadă de Sărbători la vămile din vestul României. Daniel, un tânăr originar din România care s-a stabilit în Italia la vârsta de 6 ani împreună cu familia, a învins bătălia cu cancerul care i-a marcat adolescența și anii primei tinereți. Acum, așteaptă obținerea cetățeniei italiene și își dorește să își găsească un loc de muncă și să își întemeieze o familie.

Deși Daniel s-a confruntat în viață cu grele încercări, el a rămas optimist și determinat. „Vreau să le dau curaj tinerilor care trec prin aceleași momente grele prin care am trecut și eu., a spus el conform publicației Il Tirreno.

După o lungă luptă cu cancerul, care a durat 14 ani, este recunoscător medicilor italieni: „Jacopo Giorgetti, care m-a operat de două ori, m-a salvat. Cu el s-a născut o prietenie care depășește relația pacient-medic. Datorită lui stau în picioare.”

Povestea impresionantă de viață a Elenei, o româncă despărțită de familie când era doar un copil. Momentul revederii a fost filmat – VIDEO

Daniel, în prezent în vârstă de aproape 30 de ani, a descoperit boala în timpul anilor de școală gimnazială. Un tip de tumoare cerebrală cu creștere lentă care se dezvoltă din celulele care căptușesc spațiile din creier. „Aveam o pareză facială și nu mai puteam să merg”, povestește Daniel.

Un grup de medici capabili din punct de vedere profesional și uman s-au adunat în jurul lui Daniel. Prima sa intervenție chirurgicală  a avut loc la spitalul din Livorno, când „boala începuse deja să atace cerebelul (o parte a creierului care joacă un rol vital în mișcare – n.r.)”.

Daniel îi menționează cu recunoștință pe cei care i-au stat alături în această bătălie:

„Jacopo Giorgetti (în prezent șeful secției de Neurochirurgie-Urgențe la Spitalul Universitar din Pisa), care m-a operat de două ori, m-a salvat. Cu el s-a născut o prietenie care depășește relația pacient-medic. Datorită lui, stau în picioare. Și medicilor Emanuela De Marco și Luca Coccoli, de la Spitalul pediatric din Pisa, care m-au îngrijit când eram doar un copil și care încă îmi urmăresc cazul, mereu în contact cu colegii lor de la Institutul de Tumori din Milano, Maura Massimino și Giovanna Gattuso.”

Anul acesta, după 12 ani de la acea operație, boala s-a întors

„De data asta – povestește Daniel Marius Pop – a atacat coloana vertebrală, cu o recidivă pe care au trebuit să o înlăture deoarece îmi bloca un picior și o mână. Dr. Giorgetti a efectuat o operație foarte delicată. Nu au existat pareze postoperatorii sau complicații de niciun fel în urma intervenției chirurgicale.”

Tânărul român a recunoscut că perioada de după prima operație a fost extrem de dificilă, în care a trebuit să se confrunte cu sentimente de depresie și izolare:

„Mi-au spus că exista un risc foarte mare de a rămâne paralizat. Când m-am trezit însă, mi-am ridicat mâinile și picioarele și totul era ok.”, a menționat tânărul.

Nu au fost ani ușori pentru tânărul nostru conațional, care a fost nevoit să renunțe la tot ceea ce oferă adolescența:

„După prima operație, timp de trei ani nu am putut face nimic. Trebuia să-mi recuperez echilibrul. Sigur, depresia era prezentă. Prietenii mei se plimbau peste tot, iar eu doar mă uitam la ei. Mă întrebam dacă voi reuși vreodată să-mi găsesc și eu o prietenă. Apoi mi-am zis: ai întreaga viață în față, va veni și momentul tău.”

Narcos de București! Povestea sfâșietoare a unui tată care a devenit și el „junkist” în încercarea disperată de a-și salva fiica din ghearele morții prizate pe nas! A vrut să o scape de droguri și au ajuns să prizeze împreună într-o garsonieră lugubră din zona Mântuleasa! Un material care îți va îngheța sângele în vene!

În ciuda anilor grei de luptă cu boala, Daniel și-a găsit în continuare forța de a merge mai departe. „Mi-am făcut un tatuaj cu un gladiator și apoi am găsit o persoană care a devenit pentru mine ca un tată: Roberto Altemura, cu cursurile sale de karate.”

De-a lungul timpului, băiatul care a trebuit să crească prea repede nu a lipsit de la întâlnirile cu viața: și-a cultivat pasiunea pentru sală, s-a antrenat în domeniul securității, și-a urmărit interesele în domeniul IT și a lucrat și ca metalurgist într-un șantier naval din Viareggio. Când boala a revenit, la șantierul naval nu i-au mai reînnoit contractul de muncă.

„Acum nu lucrez”, a spus cu regret Daniel Marius Pop care va trebui să călătorească din nou la Milano pentru a stabili planul terapeutic care include un ciclu de radioterapie.

„Dar RMN-ul a arătat că nu a mai rămas nimic. Uneori, eu însumi îmi spun: cum faci? Acum sper că s-a terminat și mă pot gândi la cea mai mare dorință a mea, aceea de a-mi întemeia o familie”.

Povestea lui Daniel Marius Pop este un testament al curajului și al voinței de a depăși obstacolele vieții, demonstrând că oricine se poate ridica în fața adversităților și poate găsi puterea de a merge mai departe, chiar și în fața unor provocări majore, cum ar fi lupta împotriva cancerului.