În ciuda vârstei foarte fragede, David Popovici, care încă nu a împlinit 18 ani, are o stăpânire de sine şi o maturitate în gândire şi exprimare care a luat prin surprindere iubitorii sportului din România, mai ales după ce acesta a intrat fulminant în atenţia publicului şi a presei, interne şi internaţionale, încoronându-se campion mondial la cele mai populare probe ale Mondialelor de Nataţie de la Budapesta, 100 de metri şi 200 de metri liber.
Într-un interviu acordat publicaţiei Euronews.ro, Popovici a vorbit despre planurile sale de viitor, incluzând Jocurile Olimpice din 2024, de la Paris, dar şi despre modelele care l-au inspirat încă din copilărie, care nici nu i s-a încheiat, teoretic.
Când și unde ai auzit prima oară despre “mentalitate” și despre pregătirea psihologică în sport? Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că e un factor decisiv în drumul spre performanță?
Despre încrederea în sine, mentalitate, putere mentală am auzit pe masură ce am crescut și am observat ce înseamnă privind în jur. Nu suntem toți la fel – noi, oamenii – și e normal să fim diferiți: ne dezvoltăm diferit, creștem în medii diferite, întâlnim oameni diferiți. În sport este important să fii puternic mental, să îți controlezi emoțiile, să nu iei în seama presiunea. Asa sunt eu, nu știu să fi descoperit cândva, în vreun moment.
L-ai admirat pe regretatul Kobe Bryant. Ce anume ai învățat de la el?
De la Kobe Bryant am învățat un lucru simplu: de la căpuţ pleacă totul.
Crezi că în România s-ar vinde și, mai ales, ar avea efecte o carte, să zicem o bandă desenată, cu super-eroul David Popovici?
Nu m-am gândit, dar cred că mai degrabă ar avea efect să meargă pur și simplu să se joace, să facă mișcare.
Facem un exercițiu de dedublare – Cum ar acționa David Popovici, din postura omului cu puterea de a schimba lucrurile în România, plecând de la povestea minunată a sportivului David Popovici?
Cum aș face eu? M-aș întâlni cu copiii, le-aș povesti în primul rând cât este de distractiv să faci mișcare și cât de fericit devii atunci cand țopăi, înoți, alergi, te joci cu mingea, le-aș explica de ce e important să fii sănătos și i-aș sfătui să facă asta pentru ei, pentru că își doresc și nu pentru părinții care, uneori, îi cam presează.
Cum vezi școala și sistemul educațional din România? Ai avut ocazia să pleci în State, ai rămas. Ai luat în calcul și acest aspect, al educației instituționale? Ți-ai zis, la un moment dat, e ok școala și la noi?
Nu am comparat niciodată așa, în termeni de ”OK” acolo, hai că totuși e ok și aici. Cred că este important să întâlnești profesorii potriviți iar mediul în care înveți să te respecte și să nu îi trateze pe copiii la fel. Eu am asta în școala mea și știu de la prietenii din alte licee că și la ei e la fel, nu e un caz singular, nu au dispărut oamenii cu vocația de profesor. În liceul meu, fiecare copil este încurajat să își urmeze pasiunea, să și-o regăsească și să devină spirit liber așa cum bine zicea dna profesor de matematica (da, matematica!) în clasa a V-a.
În 2024, avem Jocuri Olimpice? Ce îți propui sa obții peste doi ani: medalii, doborârea de recorduri mondiale la seniori? Ce vei face diferit pentru a obține rezultate mai bune ca la Tokyo?
Da, 2024 e un an nu foarte îndepărtat și noi muncim pentru Paris 2024 încă de pe acum. Îmi propun să am timpi buni, să fiu în aceeași arenă cu cei mai buni sportivi ai lumii, să reprezint România și să îmi îndeplinesc obiectivele pe care le stabilim, eu și echipa mea.
La Tokyo am obținut mai mult decât ne-am propus: am dorit calificarea într-o finală și am reușit calificarea în două finale olimpice. Să fiu printre primii 8 din lume la 100 si 200 liber a fost onorant și am fost foarte multumiti de rezultat.
Nu știu ce să răspund la “ce voi face diferit” pentru că Tokyo a fost o experiență excepțională pentru mine, concursurile de după Tokyo ne aduc alte experiențe iar noi continuam să profităm de fiecare și să evoluăm. La Tokyo a fost foarte bine, până la urmă rezultatul a fost de “al 4-lea cel mai bun din lume”, nu-i așa?
Dacă nu ai fi ales natația, ce domeniu de activitate ai fi ales?
Nu știu ce aș fi ales, ca orice copil am avut faze în care voiam să fiu…ceva: călugăr shaolin pe la 7-8 ani, magician (am făcut și meditații pentru a deveni magician), pe urma am mers la teatru în trupa Brainstorming, unde am cunoscut niște oameni foarte tari dar nu știu dacă as fi devenit actor. Nu știu ce as fi ales eu dar cred ca m-ar fi ales altceva pe mine dacă nu mă alegea apa.