De ce a murit Călin Farcaş. Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii, explică în exclusivitate cum a evoluat boala tânărului

Sorina Pintea susţine că statul român ar fi putut face mai mult pentru Călin Farcaş.

„Din păcate a fost o situație pe care statul a încercat și nu a putut să o rezolve și de aceea am spus, și îmi susțin spusele, că nu am făcut suficient ca stat să avem grijă de cetățenii noștri. Sau poate am făcut prea puțin, sau poate că nu am putut să facem mai mult.

Contextul a fost unul destul de ciudat. Eu, de când am preluat portofoliul Ministerului Sănătății, m-am confruntat cu această problemă, dar și cu altele legate de transplant și am încercat să îmi abilizez în primul rând legislația, să creez punți cu Occidentul, punți care au fost tăiate și acum știu din ce motive.

Pentru că soluțiile nu au fost cele agreate sau cele bune sau cele să-l ajute pe Călin, mă simt vinovată, da, pentru că eu conduc acest portofoliu. Sigur, pot să spun că lucrurile puteau fi reglate încă din 2010, când Agenția de Transplant a început să lucreze, din 2013 când s-au creat programe naționale și centrele județene au fost finanțate, dar nu am să mă leg de greaua moștenire pentru că nu-mi stă în caracter să caut vinovați”, spune ministrul.

Alte articole

Un bărbat s-a trezit pe masa de operație. Medicii se pregăteau să îi recolteze inima pentru transplant. Declarațiile șocante făcute de angajații spitalului

Cum se simte primul pacient care a făcut transplant de ochi şi de faţă la un an de la operație. Medicii spun că este un succes

Călin Farcaş, tânărul care a aşteptat 2 ani un transplant de plămân şi pentru care oamenii au ieşit în stradă la Braşov, a murit

Ministrul Pintea explică cum au decurs evenimentele în cazul tânărului care a murit pentru că nu i s-a putut face un transplant pulmonar.

„Dar trebuie să cunoaștem faptele așa cum s-au întâmplat ele: Călin suferea de o afecțiune foarte gravă a plămânilor – hipertensiune pulmonară – și ceea ce vă spun acum este ceea ce specialiștii mi-au spus mie, pentru că eu nu sunt medic. El a intrat într-un program național, a cărui medicație este finanțată. Regulile spun că atunci când se ajunge la terapia maximală, deci când medicamentos nu mai poți face nimic, se impune transplantul. Din acest moment, există o rată de supraviețuire fără transplant de aproximativ 2 ani de zile. Și aș vrea să mă repet, specialiștii spun asta.

Călin a ajuns în momentul maxim cu terapia în luna noiembrie, când a și depus dosarul pentru un transplant în străinătate, el fiind diagnosticat în urmă cu 3 ani de zile, dar medicii aleg momentele. El a depus dosarul în momentul în care medicii au considerat că e necesar transplantul. Acest dosar a fost aprobat de către Ministerul Sănătății. În acel moment, transplant nu se făcea în România. Finanțarea era aprobată și garantată de statul român, cu condiția să se găsească o clinică care să facă acest transplant.

S-a luat legătura cu AKH Viena, pentru că era clinica cu care statul român avea un protocol semnat din august 2017. De fapt, protocol era cu Eurotransplant semnat, dar Austria era membră și AKH a făcut transplant multor pacienți din România. AKH a spus în 2017 ‘nu putem pentru că avem 5 transplanturi, lista este plină, nu mai putem lua pe altcineva’, dar încercăm să îl primim în 2018. Eu am văzut documentele. Ulterior am aflat că – asta începând din februarie, de când am preluat portofoliul – că s-a făcut un singur transplant în 2017, deci nu 5 cum spuneau cei de la AKH. În luna ianuarie au revenit cu o adresă prin care spuneau că nu mai fac transplant pacienților din străinătate, nu doar pacienților din România. Nici în acest moment la Viena nu se poate face transplant pentru pacienții din străinătate, asta ca o paranteză.

În luna februarie, spre sfârșitul lunii, am dat mandat consilierului meu pe probleme de transplant să meargă în Budapesta, pentru că între timp se trimiseseră scrisori către centrele care făceau transplant nu doar pentru Călin, ci pentru toți pacienții. Unii au răspuns, unii nu au răspuns, unii au spus că nu fac. Singurul centru care a răspuns solicitării noastre a fost Budapesta. Budapesta, având girul Vienei. S-a luat legătura cu centrul din Budapesta, lucrurile mergeau în direcția bună, România a început să dea și organe, pentru că a fost anul 2017 când niciun organ nu a ajuns la țările Eurotransplant și, practic, părerea mea personală e că țările din Eurotransplant ne-au refuzat tocmai din acest motiv. Aș vrea să vă dau niște exemple: în 2015, s-au făcut 40 de transplanturi pulmonare la Viena. România a dat 2 plămâni în 2015. În 2016, un singur plămân. Culmea, prelevat la Baia Mare. În 2017, a venit refuzul. Nu știu care a fost adevăratul motiv… (…) În 2017, niciun organ donat către țările Eurotransplant, în 2018 am început să ne preocupăm de promovarea donării, în ideea de a recâștiga încrederea populației. Dar am fost singurii, nimeni altcineva nu a făcut-o. Bun, nu e un reproș. Era problema noastră, mai mult, era problema Agenției Naționale de Transplant. Am ajuns cu Budapesta la un moment al semnării contractului, mă rog, trimisesem scrisorile, un profesor de la Budapesta ne-a susținut, s-a oprit brusc pentru că au fost alegeri în Ungaria și s-a schimbat Guvernul. Noi am reluat discuțiile, pentru că ministrul Sănătății este un apropiat al unor parlamentari UDMR, care vreau să vă spun chiar ne-au sprijinit. Săptămâna viitoare, la Atena, urmează să mă întâlnesc cu oficialii unguri să definitivăm lucrurile. Dar repet, au fost SINGURII care au acceptat o colaborare cu România. (….)

Protocolul cu Eurotransplant spune că se fac transplanturi, reciprocitate, schimb de organe și toate cele cu condiția ca pacientul să fie pe o listă, dar nu poate fi pe două liste. Pacientul ulterior s-a înscris pe listă în România pentru că a fost evaluat de o comisie de la Marius Nasta în 22 iunie, medicii care l-au evaluat au spus că nu poate fi făcut transplantul în România. Sunt puține centre în Europa care pot face acest tip de transplant. Nici Budapesta nu poate face acest tip de transplant.  Figura pe lista din România, am înțeles că s-a înscris pe lista din România. România i-a răspuns că nu poate să-l opereze, şi în acel moment el putea să acceseze o clinică din străinătate. Dar înainte de a fi acest consult al comisiei din România, dosarul lui a fost aprobat să meargă în străinătate pentru că în momentul în care se face o procedură în țară, pacienții nu mai pot beneficia de finanțare de la Ministerul Sănătății pentru transplant. De transplant, de tratament, de orice ar fi. Ei, eu încă din luna mai am postat pe transparență decizională o propunere de modificare a celebrului ordin 50, care înlesnește plecarea la tratament în străinătate a pacienților, dar acolo, în modificările propuse, propuneam niște chestiuni concrete pentru pacienții care beneficiază de un transplant. Și nu neapărat pulmonar. Adică – dacă medical România e depășită în a face transplantul respectiv și pacienții sunt grav bolnavi, atunci o comisie poate să spună ‘Da, ești eligibil să pleci în străinătate’. Pe finanțarea statului român. Mai mult decât atât, pacienții care au fost transplantați în Viena, în momentul în care s-a făcut transplant în România, ei ar fi trebuit să vină la control în România, în urma modificărilor cuprinse în acest ordin, pot să meargă în străinătate să-și facă controalele în continuare. (…) Nu cunosc procedurile din India, dar dacă ar fi fost o șansă, m-aș fi bucurat să se bucure de ea. Din ce știu eu…

Poate că statul român trebuia să facă mai mult pentru a intra în acest Eurotransplant sau în altă organizație, că sunt mai multe organizații care se ocupă cu asta. Poate că – și aici este 99% din vină – trebuia să facă mai mult în privința promovării donării. Să facă ordine în Agenția Națională de Transplant, pentru că problema era transparența: listele nu erau publice, intrau pacienți pe liste care apăreau dintr-odată, motivându-se că erau urgențe majore. Aceste lucruri trebuie să fie transparente. Am spus că lucrez la restructurarea Agenției Naționale de Transplant. Da, lucrez la asta. Am ales o echipă de oameni tineri, specialiști. (…)

Moartea unui tânăr a adus demiteri: Alexandra Anca Mureşan, noul director executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant

M-am implicat mai mult decât am lăsat să se vadă în acest caz, chiar dacă nu am vorbit cu familia, chiar dacă nu am ieșit public. Nu mi s-a părut normal să fac asta. Acum îmi pare rău că nu am făcut-o, dar, de exemplu, s-a modificat ordinul 50 și apar multe facilități”, a conchis ministrul.