Brigitte Bardot a devenit un simbol al cinematografiei, odată cu apariția ei în filmul „And God Created Woman”, din 1956. Toți bărbații s-au îndrăgostit îndrăgostit doar de cum arăta, dar mai important, de atitudinea ei. Ca și Marilyn Monroe, nu a fost victimă e industriei ci a propriei faime. Vedeta a iubit animalele și în 1973, la doar 39 de ani, a renunțat la carieră după ce a făcut 47 de filme, inclusiv Viva Maria! și Le Mépris, pentru lupta pentru ei pentru animale, mai exact pentru câini.
Dar simbolul sexy al cinematografiei mondiale a avut o viață tulbure, în timp ce lupta cu faima sa în plină ascensiune. Brigitte Bardot poate fi cunoscută ca o icoană a cinematografului, dar s-a luptat în secret cu depresia și a încercat să se sinucidă în numeroase ocazii. Biograful ei, Jeffrey Robinson, care a scris „Brigitte Bardot: Two Lives” în 1994, susține că s-a luptat cu faima care a transfromat-o, devenind un simbol de renume internațional.
Bardot a povestit că a fost la un pas de sinucidere de câteva ori. Este cunoscută și pasionată de subiectul drepturilor animalelor, amenințând cândva să părăsească Franța, dacă țara nu va opri eutanasierea programată a doi elefanți de circ bolnavi. Ea a câștigat lupta. A fost măritată de patru ori, actualmente fiind căsătorită cu Bernard d’Ormale în 1992. Robinson crede că Bardot a învățat în cele din urmă să se accepte pe ea însăși.
„Nu cred că există loc în inima ei pentru oameni. Acest spațiu este plin de animale. Ei o iubesc necondiționat. Când ești cea mai frumoasă femeie din lume, nu vei rămâne așa. Când se uită în oglindă, a găsit pace cu femeia de 80 de ani pe care o vede.”, spune Robinson despre Brigitte.
Recent, într-un interviu acordat unei publicații americane, vedeta franceză a cinematografiei mondiale povestește despre ea și despre dragostea ei față de animale: „M-am născut cu o iubire de animale. Nu am avut niciun copil cu care să mă joc, în copilărie, pentru că eram în război, iar viața la Paris era foarte dificilă. A fost o perioadă care și-a lăsat amprenta asupra mea. Nu pot să aud sunetul focurilor de artificii sau al tunetului, deoarece îmi amintesc de bombardament. Dragostea trebuie să fie comparată cu cea a unui animal. Nu am decis niciodată nimic. Întotdeauna am urât oamenii.”