Organizația Yakuza ar fi fost înființată în perioada Edo (1603-1868), fiind compusă din două grupări din păturile inferioare, Tekiya (ambulanții) și Bakuto (jucătorii). Au început rapid ilegalitățile, scrie Gsp. Alt tip de membrii yakuza este constituit din așa-numiții „gurentai”, aceștia din urmă au dat însă naștere fenomenului „boryokudan” (grupuri instigatoare la violență). Apartenența lor la tradiționalele grupări yakuza este foarte discutabilă.
Una dintre pedepsele comune din Yakuza este tăierea degetului mic și oferirea lui către șeful clanului mafiot. În perioadele vechi, fără degetul mic, cineva nu mânuia sabia atât de ușor, deci depindea de șef pentru protecție suplimentară.
Yakuza este un grup social ca oricare altul, făcând parte din cel mai jos strat a societății. Codul membrilor nu se bazează pe nimic altceva decât pe valorile respectate în vremurile apuse de către nobilii samurai. Aceeași mentalitate tipic japoneză și aceeași viziune asupra relațiilor interumane interacționează cu scopuri josnice și cu mârșăvii. Un membru yakuza, asemeni unui samurai, nu trebuie să dea greș în fața stăpânului său sau să îl desconsidere, indiferent de situația în care se află. Valorile parcurse însă nu se limitează în a invada doar aceste două tipuri de grupuri, ci se resimt în gândirea întregii populații japoneze tadiționale și chiar moderne.
În ceea ce privește bine-cunoscutul obicei al membrilor yakuza de a-și tatua corpul, și acesta este tot o reminiscență a „bakuto”. În general, membri yakuza își tatuau câte un inel negru în jurul brațului, fiecare dintre aceste inele însemnând comiterea unei crime. În timp, aceste tatuaje au ajuns să fie un simbol al puterii. În ziua de astăzi, tatuajele sunt uzitate pentru a arăta afilierea la un anumit clan. În momentele în care se mai joacă „oicho-kabu” între ei, membri yakuza își mai dezbracă tricourile și le coboară până la talie, descoperindu-și astfel tatuajele care le acoperă uneori întreg corpul. Nu sunt dese astfel de ocazii în care membri yakuza să-și lase la vedere tatuajele, ei ieșind pe stradă în genere cu tricouri la baza gâtului și cu mâneci lungi. În limba japoneză tatuajul se numește „irezumi”, acest cuvânt însemnând introducerea cernelii sub piele. Tatuajul a devenit legal din anul 1945, dar poartă pecetea criminalității. Yakuza, mafia japoneză, poate fi foarte ușor înțeleasă atunci când sunt înțelese și originile sale feudale. Spre deosebire de concretizările aceluiași fenomen în alte țări, în Japonia, yakuza nu este o organizație secretă nici pe departe. Multe dintre grupări au birouri care poartă numele sau emblema proprie.