Unul dintre motive este că moleculele de miros se mişcă mult mai încet atunci când temperatura aerului scade, potrivit cercetătorului Pamela Dalton, de la Monell Chemical Senses Center in Philadelphia. Acest lucru înseamnă că, pur şi simplu, simţim mai puţine mirosuri într-o zi rece decât într-una fiebinte şi plină de umezeală.
Din acelaşi motiv, supa fierbinte miroase mai puternic decât cea rece, iar maşina de gunoi lasă în urma ei un miros mai înţepător în zilele calde de vară.
Mai mult, nici nasul nostru nu funcţionează la fel atunci când aerul este rece, mai spune Dalton. Cercetătorii au descoperit, în urma experimentelor, că receptorii de miros „se ascund mai adânc în nas în timpul iernii”, probabil pentru a se proteja de frig.
„Nu suntem la fel de sensibili la mirosuri iarna. Iar mirosurile nu sunt atât de multe”, a mai spus expertul.
Deasemenea, aerul rece stimulează nervul trigemen iritant-sensibil, spune Alan Hirsch, neurolog şi psihiatru în Chicago. Nervul trigemen este cel care te face să plângi atunci când tai ceapă.
Când mirosurile stimulează atât nervul trigemen cât şi nervul olfactiv, experienţa mirosului devine mai intensă. Simţul mirosului este influenţat şi la nivel psihologc, mai spune Hirsch, şi aşteptările noastre faţă de miros influenţează felul în care îl resimţim în realitate.
„Aşa că, dacă ieşi afară iarna şi eşti obişnuit să miroşi zăpadă sau castane coapte sau orice altceva, aşa vei interpeta mirosurile”, explică cercetătorul.
Bineînţeles, mirosurile diferă de la un sezon la altul: vara aduce flori, praf şi fum de grătar, iar iarna – zăpadă, crivăţ şi maşini care se încălzesc.
Pentru a compensa lipsa mirosurilor din timpul iernii, mulţi oameni folosesc lumânări parfumate, fac fripturi mai aromate şi mai multe prăjituri. Acest lucru crează un contrast între interior şi exterior.