De ce nu e bine să pui copilului două nume. Unii părinți aleg să atașeze un al doilea nume de botez, uneori un al treilea, copilului lor. La români există obiceiul ca bebelușul să poarte prenumele nașului, nașei sau al bunicilor. În Franța, de exemplu, tradiția era ca un copil să poarte prenumele tatălui său, care era și cel al bunicului, în timp ce al doilea se alegea din afara familiei.
Se pare că a pune două nume unui copil nu este tocmai o idee bună. A pune două sau mai multe nume aceleiași persoane umane unice, conform doxologia.ro, demonstrează „o împrăștiere și o împărțire între două unități valorice diferite”. Când omul are un singur nume, toata personalitatea lui se concentrează în acel nume. Astfel, când un prunc este numit Vasile, acela ajunge să-și umple tot numele cu faptele și viețuirea sa. Însă atunci când pruncului i se dau mai multe nume de botez, precum Ana Maria, de exemplu, el se va concentra pe unul singur, celălalt rămânând de prisos.
„Nu se pun două nume la botez în veac. Numai unul şi ortodox! Niciodată să nu puneţi două nume la copii. Unul şi ortodox! Că părticica este pentru un suflet, nu pentru două. Aşa este!”, spunea părintele Ilie Cleopa. „A existat și mai persistă încă practica de a pune două sau mai multe nume copiilor, ceea ce este complet neindicat și incomod, pentru că, în realitate, aceștia sunt chemați cu un singur nume de către cei din jur, iar uneori cu un diminutiv care le anulează pe toate celelalte, care rămân doar un balast scriptologic”, spune Nicolae Necula, fost decan al Facultății de Teologie din București și profesor de Liturgică.
În vremurile actuale, părinții hotărăsc numele pruncului și nu nașul. Însă, sunt cazuri când nașul pune copilului un nume, iar părinții pe cel de-al doilea. Recomandat ar fi să li se pună copiilor nume de sfinţi din calendarul nostru ortodox, de obicei numele sfântului din ziua naşterii pruncului sau din zilele dinainte sau de după ziua naşterii, cum doresc părinţii, rudele şi preotul de parohie, care este şi duhovnicul familiei. Se mai poate pune numele al cărui hram îl are biserica de care aparţine copilul sau nume de sfinţi români, ierarhi, mucenici şi cuvioşi. Se mai obişnuieşte a se pune primilor copii şi numele părinţilor care i-au născut sau i-au botezat. Dacă acest nume nu se potrivește cu dorința nașilor și a părinților, deoarece sunt mulți sfinți cu nume grele sau străine pământului nostru românesc, se poate alege numele oricărui alt sfânt din calendarul ortodox, mai apropiat sau mai îndepărtat de ziua nașterii pruncului.
Din punct de vedere civil, copilul îşi primeşte numele chiar în ziua naşterii, cand este înscris în acte, la Oficiul Stării Civile, de către părinţi. Acelaşi nume – scris în Certificatul de Naştere – se repetă şi în rugăciunea de punere a numelui, cât şi în Certificatul de Botez.