De ce râdem când suntem gâdilaţi? De ce nu ne putem gâdila singuri? Cercetătorii au aflat răspunsul

Conform oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Tuebingen, gâdilatul activează acea regiune din creierul uman ce este însărcinată cu anticiparea durerii. Acesta este motivul pentru care uneori persoanele reacţionează violent atunci când sunt gâdilate.

Cercetătorii afirmă că râsul generat de gâdilat face parte dintr-un mecanism de apărare prin care „victima” dă un semnal de supunere. Oamenii de ştiinţă cred că reacţia noastră la gâdilat datează din cele mai vechi timpuri ale evoluţiei umane, aproape de perioada în care omul a dezvoltat conştiinţa de sine.

În mod interesant, părţile corpului care sunt cele mai predispuse la gâdilat sunt totodată şi cele mai vulnerabile, astfel că cercetătorii de la Universitatea Tuebingen au elaborat ipoteza că părinţii şi-ar fi gâdilat copiii pentru a-i antrena să reacţioneze la pericol, iar râsul generat de gâdilat este o metodă prin care ne recunoaştem învinşi.

Cercetătorii au apelat la 30 de voluntari pe care i-au scanat cu un aparat de rezonanţă magnetică (RMN) pentru a înţelege de ce gâdilatul provoacă râsete şi dacă acest râs este asemănător cu cel generat de o glumă sau de o situaţie amuzantă.

Alte articole

Topul alimentelor care te fac fericit. Mihaela Bilic spune care sunt produsele care contribuie la starea noastră de bine

Roșiile vor fi modificate genetic. Anunțul cercetătorilor: „Fermierii doresc să fie mai mari, iar consumatorii, mai dulci”

Oamenii de ştiinţă au cerut participanţilor la studiu să râdă la ceva ce li se pare amuzant, iar apoi le-au gâdilat tălpile picioarelor. În tot acest timp, creierul voluntarilor era monitorizat cu ajutorul aparatului de rezonanţă magnetică.

Cercetătorii au descoperit că atât gâdilatul, cât şi râsul obişnuit, duceau la activarea unei părţi a creierului cunoscută sub numele de operculul rolandic sau operculul frontoparietal, regiune ce controlează mişcările faciale şi reacţiile emoţionale şi vocale.

Cu toate acestea, cercetătorii au realizat că râsul obişnuit şi cel provocat de gâdilat sunt diferite, deoarece gâdilatul stimulează şi hipotalamusul, regiune din creier ce controlează temperatura corpului, senzaţia de foame, oboseala şi comportamentul sexual.

Această regiune a creierului controlează reacţiile instinctive ale oamenilor, cea mai cunoscută fiind reacţia „luptă sau fugi”.

Din acest motiv, cercetătorii înţeleg şi de ce unele persoane încep să râdă atunci când sunt doar ameninţate că vor fi gâdilate.

„Când gâdili pe cineva, de fapt stimulezi fibrele nervoase amielinice care provoacă durerea”, explică doctorul Alan Hirsch, fondatorul Smell & Taste Treatment and Research Foundation din Chicago.

Acest lucru explică şi de ce nu ne putem gâdila singuri – creierul este conştient că nu este nevoie să producă o reacţie la această acţiune, scrie Daily Mail. 

De ce nu ne putem gâdila singuri

Indiferent cât de mult ne-am strădui, nu putem să ne gâdilăm singuri. Din fericire, David Eagleman, specialist în neuroştiinţe, ne explică într-un mod uşor de înţeles care este motivul pentru care nu putem face asta.

Pentru a înţelege de ce se întâmplă acest lucru, trebuie să înţelegem cum funcţionează creierul. Una dintre principalele sale sarcini este aceea de a încerca să ghicească acţiunile ce urmează să se desfăşoare. În timp ce noi suntem ocupaţi să ne ducem viaţa de zi cu zi, părţi din creier sunt mereu ocupa încercând să prezică viitorul. 

Vă amintiţi cum a fost când aţi învăţat să mergeţi pe bicicletă? La început, a fost nevoie de multă concentrare pentru a putea ţine ghidonul drept în timpul mersului. După un timp, însă, activitatea a devenit mai simplă şi plăcută. Din experienţă, creierul ştie exact la ce să se aştepte iar datorită acestui lucru corpul poate pedala automat. Iată, deci, un exemplu în care creierul prezice toate mişcările pe care trebuie să le efectuăm în timpul unei activităţii. 

În cazul în care se produce un eveniment neaşteptat, precum vântul puternic sau tăierea unui cauciuc,  creierul este forţat să îşi schimbe factorii predictivi legaţi de ceea ce se va întâmpla în continuare. Dacă el îşi face treaba bine, tot ceea ce va trebui să facem în cazul vântului puternic va fi să ne aplecăm în aşa fel încât să nu cădem de pe bicicletă. 

De ce este atât de important pentru creierele noastre să prezică ce se va întâmpla? Pentru că ne ajută să facem mai puţine greşeli, lucru care în unele situaţii ne-ar putea salva viaţa. 

De exemplu, atunci când un pompier şef vede un incendiu, el ia imediat decizii legate de modul în care să îşi poziţionează oamenii din subordine. Experienţele sale anterioare îl ajută să prevadă ce s-ar putea întâmpla şi astfel el alege cel mai bun plan pentru stingerea incendiului. Creierul lui poate prezice imediat cum ar funcţiona alte planuri şi astfel îşi poate da seama care dintre ele este bun şi care nu. 

Ce legătură au aceste exemple cu gâdilatul? Ei bine, ele ne ajută să înţelegem că creierele noastre prezic mereu atât acţiunile pe care urmează să le realizăm, cât şi modul în care corpul nostru se simte ca răspuns la aceste acţiuni. Tocmai de aceea nu ne putem gâdila singuri. În schimb, alţi oameni ne pot gâdila pentru că ne iau prin surprindere.