De ce se ciocnesc paharele înainte să bem din ele? La nunţi, botezuri, aniversări, dar şi la marile evenimente ne-am obişnuit să ciocnim un pahar de vin, şampanie, bere sau orice este alcool. În schimb, nu se practică acest obicei, dacă bem apă.
Ciocnitul paharelor este un obicei care a fost practicat de secole la evenimentele importante. Până în secolul al XVIII-lea, ciocnitul recipientelor din care se bea însemna bucurie și era folosit ca o modalitate de a exprima încurajarea. A spune „Noroc!” este pur și simplu un mod simbolic de a exprima dorinţa de voie bună și sănătate pentru cei din jur.
O teorie a apariţiei obiceiului de a ciocni paharele cu băutură este aceea conform căreia ar fi fost o modalitate de a evita otrăvirea. Cum se întâmpla adesea ca inamicii să pună otravă în băutura unui opozant, se credea că, dacă paharele erau umplute până la refuz şi erau ciocnite cu putere, un pic din fiecare pahar ajungea în celălalt. Acceptul ca unul dintre meseni să-şi ciocnească paharul şi să bea din el imediat după aceea însemna că nu avea intenţia de a otrăvi.
În Evul Mediu, se ciocneau pocalele şi se aplauda zgomotos la mesele la care se adunau mai multe familii pentru a alunga răul. Exista o veche tradiţie gremană potrivit căreia se băteau de masă cănile cu băutură şi se striga cu putere pentru a alunga spiritele malefice.
Se credea că în timpul ciocnirii paharelor se vărsa puţină băutură pe podea special pentru ca spiritele rele s-o bea şi să-i lase în pace pe cei prezenţi.
Multe civilizații antice aveau propriul lor mod de a-și onora zeii în timpul ceremoniilor sau la sărbători. De aceea, se crede că ciocnirea paharelor provine de la actul ritual care consta în gustarea şi vărsarea unei cupe cu vin în semn de omagiu adus divinităţii. În tradițiile greacă și romană se aducea ofrandă zeilor băuturi alcoolice, în timpul sărbătorilor.
Acest crez, potrivit căruia niciodată nu ar trebui să ciocnim paharele dacă în ele avem apă, nu alcool, datează încă din Grecia Antică, întipărindu-se în istorie, conform publicaţiei „Huffington Post”. Mitologia greacă spune că morţii beau întotdeuna apă din râul Lethe – cunoscut şi ca Râul Uitării în Infern, pentru a-şi uita trecutul şi vieţile de pe Pământ.
De aceea, în Grecia, paharele cu apă închinate simbolizează călătoria morţilor pe râul Lethe, către Infern. Această poveste morbidă este motivul pentru care se crede că ciocnitul cupelor cu apă atrage ghinionul, poate chiar moartea persoanei care „îndrăzneşte” să ignore „avertismentul”. Apa, în acest caz, reflectă un viitor mormânt şi călătoria pe Râul Uitării.
De asemenea, pe lângă atragerea acestor nenorociri asupra noastră şi asupra persoanei în cinstea căreia închinăm paharul, conform mitologiei greceşti gestul era şi o ofensă adusă zeilor, întrucât aceleaşi urări erau adresate şi zeilor atunci când se ridica paharul. Dacă paharul conţine însă apă, un lichid neapreciat de zei, în acest context, aceştia i-ar fi blestemat pe muritori la o viaţă nefericită şi plină de boli.