Nimeni nu poate rămâne nepăsător când vine vorba de moarte, deoarece mereu va rămâne un mister asupra lucrurilor care se întâmplă după ce un om se stinge din viață. Pentru astfel de întrebări nu a găsit nimeni încă răspunsul, dar putem răspunde la lucrurile pământești, cum ar fi motivul pentru care gropile sunt săpate la doi metri adâncime la fiecare înmormântare.
Un om se naște, trăiește și apoi moare, iar acest ciclu nu poate fi schimbat de nimeni. Când cineva trece în lumea celor dreptți, durerea lăsată în urmă este imensă, dar tradiția cere ca persoana să fie înmormântată pentru a ajunge de-a dreapta Domnului. Pentru înmormântare se va săpa o groapă de doi metri, unde sicriul va fi introdus.
Citește și: Nuntă transformată în înmormântare după ce 12 invitaţi au căzut cu maşina în prăpastie şi au murit
Există mai multe posibilități pentru care gropile au această adâncime. Unul dintre acestea ar fi înălțimea groparilor care trebuie să poată arunca pământul cu lopata, fără a folosi o scară.
Totodată, gropile se fac la doi metri adâncime pentru a-i împiedica pe hoții care ar putea fi tentați să fure obiectele de valoare ale mortului. Astfel, sunt evitate profanările de morminte.
Potrivit specialiștilor, decizia ca gropile să aibă doi metri adâncime a fost luată după ciuma din 1665, de la Londra. Atunci s-a hotărât că adâncimea de doi metri ar opri virusul să iasă la suprafață, dar și animalele care ar putea să dezgroape cadavrele.
De ce se pune o cruce de lemn pe lângă cea de piatră
Crucea de lemn de la mormântul unei persoane se așază, potrivit tradiției, pentru că însuși Mîntuitorul a fost răstignit pe un asmenea obiect, iar după trei zile a Înviat.
O cruce de lemn se va ține până într-un an de când un membru al familiei a decedat, iar apoi se înlocuiește cu una de piatră sau marmură, pentru a se păstra în timp.
Se spune că animalele simt când cineva se aprope de sfârșit. Motanul Oscar a devenit celebru în acest sens, după ce a prezis 50 de decese în cinci ani și nu a greșit niciodată. La un moment dat, animalul a ajuns la un centru de bătrâni din statul american Rhode Island și nu a mai plecat.
Acesta nu acceptă să fie mângâiat sau alintat, dar atunci când cineva urmează să plece dintre noi, atitudinea lui se schimbă. Motanul se duce la patul muribundului și nu pleacă până când viața acestuia nu ajunge la final.