De unde provine numele fiecărei zile din săptămână şi ce înseamnă pentru tine. Săptămâna de șapte zile își are rădăcinile în calendarul babilonian, care, la rândul său, se bazează pe un calendar sumerian din secolul al XXI-lea î.Hr. Babilonienii au folosit ciclul de șapte zile pentru a corespunde fazei lunare, adăugând una sau două zile în ultima săptămână a fiecărei luni.
Tradiția evreiască a respectat și ea săptămâna de șapte zile, sugerând că evreii au moștenit ciclul de șapte zile de la calendarul babilonian. Astfel, în jurul anului 500 î.Hr., cartea Genezei a fost scrisă în timpul exilului evreiesc în Babilon, aducând cu ea și tradițiile culturale și calendaristice ale locului.
Romanii antici au preluat și ei acest sistem din tradiția babiloniană, adoptând oficial săptămâna de șapte zile odată cu instaurarea Calendarului Iulian în secolul I î.Hr. Până la acea vreme, romanii folosiseră „ciclul nundinal”, un sistem de opt zile moștenit de la etrusci. Odată cu adoptarea oficială a săptămânii de șapte zile de către Constantin cel Mare în anul 321 d.Hr., ciclul nundinal a căzut în desuetudine.
Fiecare zi a săptămânii poartă numele unui zeu sau a unei planete și are semnificații mitologice profunde:
Săptămâna de șapte zile și denumirile zilelor săptămânii au o istorie încântătoare și complexă, reflectând influențele culturale și mitologice care au modelat societățile de-a lungul mileniilor. Astfel, fiecare zi a săptămânii poartă cu ea o încărcătură de semnificație și tradiție, oferindu-ne o perspectivă fascinantă asupra modului în care ne raportăm la timp și la cosmos.