Decizie finală în cazul lui Gabriel Oprea. CNATDCU propune retragerea titlului de doctor

În contestația depusă la CNADTCU am vorbit despre mai multe lucruri care nu sunt în regulă și care mă fac să cred că decizia luată de acest organism nu este una corectă. Voi merge mai departe și voi cere Justiției să analizeze toate aceste aspecte. Iată despre ce este vorba:

1. În cazul meu, legea a fost aplicată retroactiv, ceea ce este neconstituțional. Situația mea a fost evaluată nu după legea din 2000, când am susținut teza, ci după o lege intrată în vigoare la mai bine de 10 ani de la finalizarea studiilor doctorale. Lucrurile s-au schimbat mult de atunci. De exemplu, posibilitatea retragerii titlului de doctor a fost introdusă în lege abia în 2011, ea nefiind prevăzută în legislația anului 2000. Mai mult, noțiunea de „plagiat” a fost definită în legislație abia în 2004, adică la 4 ani de când mi-am susținut teza. Chiar și așa, termenul ”plagiat” se referă la redarea unor texte, expresii, idei etc. fără a face trimitere la sursele originale. Or, în cazul meu, trimiterea la sursele originale există și este imposibil de contestat, aspect reținut și în Hotărârea nr. 2165/08.07.2015 emisă de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării Științifice.

2. Pe subiectul doctoratului, am astăzi două hotărâri emise de instituțiile statului român, hotărâri care sunt amândouă valabile, dar care se bat cap în cap. Astfel, există Hotărârea nr.2.165/08.07.2015 emisă de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării Științifice, document care atestă faptul că “suspiciunea de plagiat nu se confirmă“ în cazul meu. Această hotărâre este în continuare în vigoare, nefiind desființată, revocată sau anulată. În același timp însă, prin decizia Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. din data de 01.08.2016, s-a aprobat retragerea titlului științific de doctor în drept, sub pretextul unui presupus plagiat. Mai mult, titlul de doctor nu mi l-am acordat singur. Mi-a fost acordat acum mai bine de 15 ani prin ordin al Ministrului Educației, la propunerea CNATDCU. Astăzi, același CNATDCU are altă părere, deși teza de doctorat a rămas aceeași. Aici cred că este o problemă a instituțiilor și în niciun caz a mea, în calitate de cetățean.

3. Nu mi-a fost respectat dreptul la apărare și nu au fost respectate rigorile procedurale impuse de lege. Concret, nu am fost invitat să-mi spun punctul de vedere în fața celor care au evaluat lucrarea, deși acest lucru este un drept firesc și o obligație stabilită prin lege pentru CNATDCU. Mai mult, nu există o sesizare scrisă, așa cum prevede legea, în baza căreia să fie demarată întreaga procedură în cazul lucrării mele de doctorat. În Punctul de vedere al Comisiei de etică a Universității din București se precizează că analiza suspiciunii de plagiat a fost efectuată “în urma solicitării formulate de ministrul Educației “. Însă această solicitare nu poate anula cerința expresă a legii privind sesizarea scrisă. În plus, ar fi cu totul anormal ca o procedură ce se poate încheia cu retragerea unui titlu științific prin semnătura Ministrului să poată fi demarată ”la solicitarea” aceluiași ministru.

4. Teza de doctorat a fost ”evaluată” de oameni care fie nu au legătură cu domeniul juridic, fie nu sunt în măsură să se exprime pe astfel de probleme. De exemplu, “Raportul de Sinteză“ al Comisiei de experți este construit, după cum se precizează chiar în cuprinsul său, pe structura raportului individual întocmit de un membru cu grad de lector universitar. Deci nu un profesor universitar a analizat lucrarea, ci un lector. (Oricum, dintre cei trei membri, doi sunt lectori, grad inferior atât celui de conferențiar, cât și celui de profesor universitar). În plus, Comisia de etică a Universității București care, printre altele, a constatat o presupusă ”slabă calitate a actului de coordonare științifică”, nu are în componența sa nici măcar un membru specializat în științe juridice. Ca să nu mai spun că unul dintre membrii acestei Comisii de etică nici măcar nu a terminat facultatea, fiind încă student la Geografie.

5. Modul în care a fost evaluată teza mea de doctorat abundă în imprecizii procedurale și de fond. Am remarcat o totală lipsă de rigoare nu doar academică, ci și administrativă, fapt de neacceptat pentru organisme chemate să se pronunțe asupra unor astfel de probleme. De exemplu, sunt acuzat că aș fi plagiat o lucrare publicată abia în 2003, adică mult după ce mi-am susținut teza de doctorat. Mai mult, în cazul meu sunt călcate în picioare numeroase exigențe procedurale privind transparența (necomunicarea deciziilor conform legii, nepublicarea pe site a materialelor aferente procedurii, așa cum cere legea, inexistența numerelor de înregistrare pentru anumite documente, ceața totală în privința modului în care au fost respectate prevederile legale referitoare la convocarea ședințelor, alegerea și numirea membrilor, stabilirea și urmărirea termenelor de soluționare etc.).

6. Nu în ultimul rând, vreau să spun că un doctorat înseamnă mult mai mult decât susținerea tezei. Înseamnă câțiva ani de studiu, de examene, de referate de cercetare și abia apoi se trece la elaborarea tezei de doctorat care, la rândul ei, este supusă unei proceduri de avizare și evaluare. Au luat în calcul evaluatorii toate aceste componente ale drumului către titlul de doctor? Cu siguranță nu.

7. Este evident că de aproape un an sunt ținta unui veritabil linșaj mediatic. Nu este normal, dar este unul din riscurile pe care ți le asumi când intri în politică. Ceea ce nu pot accepta însă este ca instituțiile să lucreze după alte criterii decât cele legale. Nici articolele de ziar, nici simpatiile sau antipatiile unora, nici mizele politice nu justifică abdicarea de la lege.

Dacă am făcut ceva ilegal, să fiu sancționat. Dar să se dovedească mai întâi ce articole am încălcat și din ce legi. Iar dacă nu am încălcat nicio lege, atunci de ce să fiu sancționat?”, a scris Gabriel Oprea pe Facebook la începutul săptămânii.