Pornind de la cauza “Cerovsek si Bozicnik impotriva Sloveniei”, in care CEDO a statuat ca “judecatorii care nu au participat la proces, nu pot motiva si semna hotararea judecatoreasca, pentru ca nu pot oferi garantia ca s-a realizat o buna administrare a actului de justitie”, CCR arata ca redactarea si motivarea hotararii judecatoresti nu poate fi facuta decat de judecatorul care a participat la dezbateri si deliberari, caci in caz contrar se incalca dreptul la un proces echitabil, iar asigurarea unei justitii impartiale, infaptuita in numele legii, nu ar fi decat un instrument declarativ, lipsit de efecte si inutil: “In situatia in care nu judecatorul care a participat la dezbateri si la deliberari este acela care redacteaza/motiveaza hotararea judecatoreasca, garantiile pe care Constitutia si legea le consacra pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justitii impartiale, infaptuite in numele legii, raman instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile”. De asemenea, CCR arata ca “intreaga reglementare referitoare la independenta justitiei, la regulile de procedura penala sau civila referitoare la solutionarea cauzelor, la necesitatea savarsirii unui act de justitie motivat, este lipsita de efecte juridice daca hotararea judecatoreasca prin care ‘se spune dreptul’ este intocmita de o persoana care nu indeplineste calitatea de judecator al cauzei, deci care este straina procedurii jurisdictionale, actului deliberativ care a condus la solutia adoptata si, implicit, actului de justitie in sine”. Nu in ultimul rand, CCR a statuat ca “motivarea hotararii judecatoresti este un act inerent functiei judecatorului cauzei, constituie expresia independentei sale si nu poate fi transferata catre o terta persoana”, ca “motivarea nu constituie doar premisa unei bune intelegeri a hotararii, dar si garantia acceptarii sale de catre justitiabil, care se va supune actului de justitie avand increderea ca nu este un act arbitrar” si ca motivarea hotararii judecatoresti “reprezinta un element esential al hotararii judecatoresti, o puternica garantie a impartialitatii judecatorului si a calitatii actului de justitie, precum si o premisa a exercitarii corespunzatoare de catre instanta superioara a atributiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie”. Iar daca hotararea judecatoreasca ar fi redactata sau motivata de o alta persoana decat judecatorul cauzei, justitiabilul este lipsit tocmai de garantia impartialitatii judecatorului si de garantia calitatii actului de justitiem, scrie luju.ro.
Cu alte cuvinte, redactarea si motivarea hotararii judecatoresti nu pot apartine decat judecatorului care a judecat cauza.
Liderul PSD s-a aflat tocmai intr-una dintre situatiile prezentate mai sus, in cazul sau comitandu-se una dintre anomaliile criticate de CCR.
Mai exact, cazul “Cerovsek si Bozicnik contra Sloveniei”, pe care isi intemeiaza CCR motivarea, este identic cu cel al condamnarii definitive a presedintelui PSD Liviu Dragnea la 2 ani de inchisoare, cu suspendare, in “Dosarul Referendumului”. Condamnarea a fost dispusa de Completul de 5 al ICCJ format din judecatorii Livia Doina Stanciu – presedinte, Angela Dragne, Luciana Mera, Livia Luminita Zglimbea si Ioana Bogdan. Acestea au pronuntat decizia penala prin care au respins apelul lui Dragnea si altii, la 22 aprilie 2016 (Dosar 2795/1/2015), dar hotararea a fost motivata ilegal, 10 luni mai tarziu (in februarie 2017), desi legea prevede obligatia ca judecatorii sa-si motiveze hotararile in termen de 30 zile.
Cazul Dragnea:
-Liviu Dragnea a fost condamnat de judecatorele Livia Stanciu, Luminita Zglimbea, Angela Drage, Luciana Mera si Ioana Bogdan;
-hotararea judecatoreasca in forma ei motivata a fost semnata insa doar de trei dintre judecatoarele care au pronuntat-o, respectiv Angela Dragne, Luciana Mera, Ioana Bogdan;
-in locul judecatoarelor Livia Stanciu si Luminita Zglimbea a semnat sefa ICCJ Cristina Tarcea;