Aurora Dumitrescu a fost închisă la Securitate în Oradea, la penitenciarul din Oradea, la Jilava și la Mislea. În total, şase ani de puşcărie, potrivit kmkz.ro. „A considerat Securitatea că eu, o fată de 16 ani pe vremea aia, am ajutat luptătorii din munți, că făceam parte, cică, dintr-o întreagă organizație anticomunistă”, a spus Aurora Dumitrescu.
Prima oară l-a întâlnit pe torţionarul Vișinescu la închisoarea din Jilava. Apoi, s-au reîntâlnit la Mislea, unde acesta era şeful penitenciarului (pe vremea aceea, Alexandru Vişinescu avea 28 de ani).
„La Mislea nu ni se dădea să mâncăm doar arpacaș, fără sare, fără nimic. Aveam norocul că la Mislea găteau deținutele și atunci arpacașul era măcar spălat, că în alte pușcării nici nu-l spălau. Eu, de la arestare, îmi păstrasem o fustă, pe care n-am predat-o la bagaje. Și eram cu fusta pe mine și cu zeghea. (…) Vișinescu m-a văzut în fustă. „De ce nu ești în uniformă națională?”. „Uniforma națională” a României era zeghea pentru Vișinescu. Iar eu îi răspund: „Dacă asta e uniforma națională, halal nație!„. În zece minute am fost la Neagra ( un beci strâmt, fără aer, fără ferestre, cu apă pe jos – n.r.)”, a povestit aceasta.
Umilinţele la care a fost supusă i se derulează femeii în minte ca un film tragic. Aurora Dumitrescu îşi aduce aminte de un alt moment în care torţionarul a pus în practica una dintre metodele sale diabolice: „Ne dezbrăca pe toate în pielea goală, ne punea pe un culoar îngust și ne percheziționa, în frig, iarna. Ne făcea până și tușeu rectal să vadă dacă nu cumva am ascuns ață în fund. Iar când nu ne făcea tușeu, avea altă idee de geniu. Ne punea să sărim ca broasca, așa, în pielea goală cum eram, ca să ne cadă cică ața de unde am ascuns-o. A fost execrabil”.