„Am decis să ies din Partidul Pro România. Este o decizie dificilă, dar necesară, pe care o iau după doi ani în care am făcut parte din conducerea acestei formaţiuni. Eu am intrat în politică din dorinţa de a avea un cuvânt de spus în politicile publice care ar putea ajuta România să devină o democraţie avansată şi să joace un rol important în UE. Acum doi ani, am ales Pro România pentru că era o formaţiune născută din nevoia unor tineri politicieni care nu îşi găseau loc în vechile partide şi vocea lor nu ar fi putut fi auzită din cauza liderilor autoritari şi discreţionari. Am crezut în forţa Pro România, un partid care s-a declarat a fi ‘altfel’, în care mulţi tineri au devenit membri cu speranţa că alături de colegii cu experienţă în politică au şansa de a-şi susţine ideile lor care pot aduce românilor o viaţă mai bună”, a scris Ioana Petrescu, pe pagina sa de Facebook.
Ioana Petrescu a mai precizat că îşi doreşte să urmeze în continuare calea politicii şi că vrea să candideze pentru un loc în Parlamentul României.
„Trebuie să cred şi eu în partid, nu doar partidul în mine. Datoria unui politician ales este să reprezinte interesele alegătorilor şi nu ale liderilor partidului. Liderii de partid trebuie să genereze proiecte şi nu să manevreze pârghii obscure, invizibile publicului larg. (…) În lipsa unui dialog constructiv în interiorul formaţiunii din care fac parte, am ales să iau poziţii publice ori de câte ori am avut ocazia să îmi exprim punctul de vedere, mai ales pe temele în care am o expertiză bazată pe studii şi experienţa de lucru la nivel internaţional. Din păcate, doar rar luările mele de poziţie au dus la iniţiative legislative ale Pro România în Parlament. Sentimentul sterilităţii unei astfel de activităţi politice a devenit pregnant”, afirmă ea.
Ioana Petrescu le-a mulţimit colegilor şi şi-a exprimat speranţa ca „într-un final poate ei vor reuşi să îi convingă pe liderii partidului că drumul bun este cel al construcţiei perseverente, al dialogului onest şi transparent, să refuze duplicitatea, oportunismul, trădarea şi târguielile de culise”.