Denunţul lui Gabriel Sandu privind afacerea Microsoft, trimis Departamentului de Justiţie al SUA şi preşedintelui Trump

„Nu am primit încă bileţelul de confirmare că a ajuns acolo. În mod cert e pe drum, dacă nu cumva a ajuns deja. A fost trimis la Departamentul de Justiţie, mai exact la procurorul general al SUA, şi la domnul Trump. Situaţia este cu totul excepţională. Avem două companii mari, americane, între care una deţine un cvasimonopol mondial, companie care a mai fost cercetată în trecut de către autorităţile americane pentru practici nu tocmai ortodoxe din punct de vedere al corupţiei, al integrităţii. Pe de altă parte, avem doi ambasadori americani implicaţi. Toate chestiunile astea fac ca orice anchetă care s-ar limita pe teritoriul naţional să fie puţin probabil că va avea o soluţie în ceea ce priveşte plângerea pe care noi deja am depus-o de două luni. A trebuit să facem şi acest demers, în care am arătat şi câteva lucruri noi faţă de cele arătate în plângerea făcută la DNA. Am ataşat o traducere legalizata a plângerii făcute către DNA”, a declarat Dan Chitic, avocatul lui Gabriel Sandu, conform Mediafax.

În luna septembrie, Gabriel Sandu a depus o plângere la DNA în care explică modul în care s-a desfăşurat „afacerea Microsoft”, în cadrul documentului făcând referiri la Florian Coldea, ambasadori ai Statelor Unite ale Americii şi Germaniei, dar şi la Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea sau Sebastian Ghiţă.

Conform plângerii, Gabriel Sandu i-a denunţat pe ambasadorii SUA Nicholas Frank Taubman şi Mark H. Gitenstein şi ambasadorul Austriei, Martin Eichtinger, Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea, Dorin Cocoş, Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, Dragoş Nicolaescu, dar plângerea este îndreptată şi asupra companiei Microsoft.

Conform sursei citate, au fost făcute denunţuri şi pe numele lui Florian Coldea sau George Maior.

Alte articole

Planul de pace al lui Trump. Propunerea de nerefuzat pe care președintele ales al SUA vrea să i-o facă lui Putin

Victor Ponta consideră că lumea se schimbă după venirea lui Donald Trump, pe 20 ianuarie 2025

„Microsoft a făcut trafic de influenţă începând cu anul 2004, fiind susţinut în acest sens de un grup consistent de oameni politici în frunte cu preşedintele de atunci al României, Traian Băsescu, cu primul-ministru Emil Boc, cu consilierul preşedintelui României, Theodor Stolojan, consiliera prezidenţială Elena Udrea, devenită apoi ministru al Dezvoltării, soţul acesteia, Dorin Cocoş, de reprezentanţi de frunte ai corpului diplomatic (ambasadorii SUA, a Austriei şi Germaniei) şi FMI, dar şi de ofiţeri superiori din Serviciul Român de Informaţii şi STS (generalii SRI Dumitru Zamfir şi Dumitru Cocoru, generalul STS Marcel Opriş, aceştia fiind reprezentanţii prim adjunctului SRI, generalul Florian Coldea şi directorului SRI George Maior)”, se menţionează în plângere.

În document, Gabriel Sandu îi acuză pe ambasadorii SUA Nicholas Frank Taubman şi Mark H. Gitenstein de trafic de influenţă-

„În 2009, am rezistat insistenţelor domnilor Tatomir Cătălin, Sorin Eftene, Florin Pletea, care erau făcute direct sau prin intermediul ambasadei SUA şi al ambasadorilor Nicholas Taubman şi Mark Gittenstein – mai mult sub forma unor ameninţări directe asupra mea şi asupra Guvernului României – la presiunile domnilor Dorin Cocoş, Dinu Pescariu (cu care m-am văzut o singură dată în luna mai 2009, iar următoarea dată a intrat peste mine în casă în noiembrie 2009), Claudiu Florică – FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), Dragoş Nicolaescu, Diana Comănici, dar mai ales a domnilor Cezar Cezar Armeanu şi a avocatului Doru Boştină. Toţi aceştia au depus eforturi pentru a mă convinge să includ în Hotărârea de Guvern soluţia de rezolvare a licenţelor Microsoft, în baza solicitărilor făcute de Mihnea Costoiu”, se arată în plângere.

Redăm mai jos varianta integrală a denunţului depus de Gabriel Sandu la DNA:

„Ministerul Public

Direcţia Naţională Anticorupţie

Domnule Procuror,

Subsemnatul Sandu Gabriel, (…) in calitate de inculpat în Dosarul nr. 766/P/2016, prin apărător ales av. Daniel M.V. Chitic,

formulez în temeiul art. 290 C.pr.pen. prezentul

DENUNŢ

prin care vă aduc la cunoştinţă săvârşirea mai multor infracţiuni de care am luat cunoştinţă în perioada în care am fost membru al Guvernului României, respectiv 23.12.2008 – 01.09.2010, în calitate de Ministru al Societăţii Informaţionale şi al Comunicaţiilor, dar şi în calitate de vicepreşedinte PDL Central, primvicepreşedinte PDL Prahova, şi coordonator al PDL Brăila.

Prin conţinutul său, acest memoriu are valoarea unei declaraţii-denunţ care să facă posibilă, dacă se va dori, cercetarea întregului context al contractelor încheiate de către Guvernul României cu Microsoft şi care s-au constituit începând cu anul 2003 în “platforma de afacere Microsoft”, o escrocherie care a fost transpartinică, transguvernamentală şi transfrontalieră. Uriaşul prejudiciu al staului român nu poate fi calculat decât în condiţiile în care va fi cercetată afacerea Microsoft din perioada 2003 – 2012.

Pentru început, iată câteva elemente din contextul în care s-a derulat în ansamblul ei operaţiunea Microsoft, care a prejudiciat statul român cu zeci de milioane de euro:

1. Între Guvernul României şi Microsoft, la Roma, data de în 17 Septembrie 2003, a fost încheiat un “Parteneriat strategic” care a avut ca efect instituirea unui monopol în favoarea gigantului IT american pe piaţa din România. Acest monopol a fost consfinţit prin semnarea de către Dan Nica, ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei pe de o parte şi Steve Ballmer, CEO Microsoft, pe de altă parte, a unei “Scrisori de intenţie privind Parteneriatul Strategic între Guvernul român şi Microsoft”, şi mai apoi prin semnarea la data de 15 apilie 2004 a Contractului 0115.RO care viza preluarea de licenţe pentru operarea computerelor deţinute de administraţia centrală, (deşi o parte din computere deţineau deja licenţă) dar şi pentru proiectele de e-government şi licenţele educaţionale. Arăt că numărul de licenţe vizate depăşea cu mult numărul computerelor existente. Acest contract încheiat între stat şi o entitate privată a încălcat legile concurenţei. Ca efect al încheierii “Parteneriatului strategic” şi a “Contracatului 0115.RO”, Microsoft a devenit placa turnantă a pieţei IT din România dar şi a securităţii cibernetice a Statului român, fiind anihilată în acelaşi timp libera concurenţă pe piaţa IT din ţara noastră prin legalizarea şi instituţionalizarea abuzului de poziţie dominantă a companiei Microsoft în România. Menţionez că Microsoft operează la nivel mondial prin subsidiare zonale ale concernului multinaţional. În Europa, subsidiara mare a fost şi este Microsoft Irlanda. Locaţia a fost aleasă anume întrucât are o legislaţie a impozitelor mai prietenoasă. Microsoft Irlanda a creat o reprezentanţă în România numită Microsoft România.

2. La intervale de patru-cinci ani, contractul iniţial a fost “novat” prin încheierea unor acte adiţionale sau noi contracte de ambele părţi în urma unor negocieri directe şi netransparente care încălcau odată în plus legile europene ale concurenţei. Contractele succesive care au “novat” “Parteneriatul strategic” şi Contractul 0115.RO au fost făcute prin coruperea sistematică a oficialilor români prin instituirea unei grupări infracţionale care s-a aflat de-a lungul timpului, în mod invariabil, în spatele echipelor de negociatori şi cărora li s-au oferit ca recompensă procente importante din preţul contractelor încheiate cu statul român prin oferirea unor discounturi imense (ce mergeau până la 65%) din valoarea contractelor încheiate cu Guvernul României. Modul prin care comania Microsoft cumpăra influenţă la nivelul de vârf al statului român va fi descris în cele ce urmează în prezentul denunţ.

3. Cum compania Microsoft (prin subsidiara sa Microsoft Ireland şi repreznteanţa sa – Microsoft România) nu putea încheia în mod direct contracte directe ca urmare a unei interdicţii stabilite de instanţele internaţionale în domeniul concurenţei, Microsoft opera şi comercializează în România în mod indirect licenţe şi servicii prin intermediul unor terţe companii agreate şi abilitate în mod direct de către compania americană numite LAR (Large Account Reseller). Aceste terţe companii (pe care le vom numi în continuare LAR-uri) obţineau şi obţin în mod netransparent discounturi stabilite în urma unor negocieri directe între acestea şi compania Microsoft, această modalitate de ofertare directă către LAR-uri încălcând odată în plus legile internaţionale ale concurenţei. În România, au existat şi au operat mai multe asemenea LAR-uri (persoane juridice române şi/sau străine), care făceau oferte instituţiilor administraţiei publice centrale, dar de fiecare dată în spatele acestor LAR-uri se găseau aceleaşi persoane care alcătuiesc un grup criminal organizat.

4. Este esenţial de reţinut că discounturle acopereau o plăjă largă, între 17 şi 65 la sută, ultimul procent fiind total nefiresc sub aspect comercial.

5. În 2009 a fost dată Hotărârea de Guvern 460 şi s-a organizat o licitaţie, câştigată de D-CON.NET AG, un LAR reprezentat de Claudiu Florică, una şi aceeaşi persoană care reprezenta şi precedentul LAR care contractase cu Guvernul României – Fujitsu Siemens Computers GMBH (numit în continuare FSC).

6. Au fost prevăzute sume uriaşe (de zeci de milioane de euro) pentru consultanţă şi asistenţă, pe care Guvernul României i-a plătit şi care au fost dirijaţi către o reţea de offshoruri deţinute de reprezentanţii unui grup criminal organizat, alcătuit din peste o sută de persoane, avându-i la vârf pe Claudiu Florică, Dinu Pescariu şi Dragoş Stan.

7. În cele ce urmează voi demonstra că Microsoft nu livra în realitate nici toate produsele (licenţele) contractate şi nici consultanţa convenită. În schimb, avea acces la toate informaţiile sensibile sau chiar la secrete ale statului român.

8. Prin intermediul LAR-urilor, Microsoft a făcut trafic de influenţă începând cu anul 2004, fiind susţinut în acest sens de un grup consistent de oameni politici în frunte cu preşedintele de atunci al României, Traian Băsescu, cu primul-ministru Emil Boc, cu consilierul preşedintelui României, Theodor Stolojan, consiliera prezidenţială Elena Udrea, devenită apoi ministru al Dezvoltării, soţul acesteia, Dorin Cocoş, de reprezentanţi de frunte ai corpului diplomatic (ambasadorii SUA, a Austriei şi Germaniei) şi FMI, dar şi de ofiţeri superiori din Serviciul Român de Informaţii şi STS (generalii SRI Dumitru Zamfir şi Dumitru Cocoru, generalul STS Marcel Opriş, aceştia fiind reprezentanţii prim adjunctului SRI, generalul Florian Coldea şi directorului SRI George Maior).

9. Timp de circa 14 ani, sume uriaşe de bani au fost, în baza contractelor Microsoft, preluate din bugetul diferitelor instituţii centrale, prin intermediul directorilor Silviu Hotăran şi Ovidiu Artopolescu (ultimul, o vreme, fiind şi secretar de stat MCSI, sub patronajul lui Dan Nica, în calitate de ministru), având acelaşi partener, în persoana lui Claudiu Florică, ca director D-CON.NET AG şi FSC, şi cu aceiaşi colaboratori de bază din Microsoft, directorii Florin Pletea – toţi plătiţi prin prin intermediul Zonko Overseas Ltd. şi alte offshore-uri înfiinţate special în acest sens de către Sorin Eftene, director Microsoft, prin intermediul multinaţionalei KPMG – un gigant în domeniul consultanţei fiscale.

10.Din grupul infracţional organizat care au devalizat bugetul României şi au spălat banii obţinuţi în acest mod, au mai făcut parte şi Dragoş Nicolaescu, şef FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), numit în această funcţie de către Claudiu Florică, Diana Comănici director economic, şi toţi ceilalţi directori Microsoft, membri ai delegaţiei Microsoft în MCSI, directori FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), directori D-CON.NET AG sau membri ai grupului D-CON.NET AG şi Dorin Cocoş care, începând din 2009, a devenit şeful neoficial al negociatorilor grupului Microsoft în raport cu Guvernul României.

În fapt, contextul electoral al anului 2008 a făcut ca în perioada 15-23 decembrie 2008, la insistenţele domnului Gheorghe Ştefan cu susţinerea PLD, în cadrul PDL, să se stabilească, prin algoritmul de desemnare al membrilor de partid, cu rezultate foarte bune în campanie electorală, ca funcţia de Ministru al Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, aripa PLD din PDL, să fie ocupată de subsemnatul.

Imediat după desemnare am fost chemat la partid, la PDL şi mi s-a adus la cunoştinţă de către conducerea acestuia, modul de repartizare a funcţiilor de conducere în cadrul MCSI pe baza de recomandare a fiecărei filiale judeţene PDL.

În data de 23.12.2008 am fost instalat ca ministru MCSI de către domnul vice prim-ministru Dan Nica, cu recomandarea să lucrez cu „omul care ştie totul în acel minister” pentru că el l-a înfiinţat, secretarul general al ministrului, domnul Cezar Armeanu.

Am preluat MCSI pe bază de proces verbal de la ministrul Karoly Borbély. Menţionez că acesta nu mi-a indicat absolut nicio problemă deosebită din activitatea ministerului.

Primele informaţii pe care le-am primit în minister au fost că acel minister este controlat de SRI şi este condus de dl. Dan Nica prin intermediul dlui. Cezar Armeanu, acesta din urmă fiind pe statul de plată atât al lui Microsoft – FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), cărora le reprezintă interesele, cât, mai ales, ale avocatului Doru Boştină, care îi reprezintă pe toţi, respectiv Microsoft, FSC, Unicredit şi MCSI.

În minister era un haos total. Se zvonea că toţi şefii de departamente şi o parte din angajaţi erau plătiţi de FSC, Florică, TeamNet, Ghiţă Sebastian, Siemens, SIVECO, şi mulţi alţii.

În aceste condiţii, imediat după preluare am dispus, la sugestia Secretariatului General al MCSI, domnul Cezar Armeanu, o şedinţă de lucru în care mi s-a adus la cunoştinţă o singură problemă şi anume situaţia licenţelor Microsoft cumpărate de dânsul în numele Guvernului României.

Problema principală ridicată de domnul Cezar Armeanu era inexistenţa sumelor aferente plăţilor necesare achitării licenţelor nelivrate de Microsoft în perioada 2006 – 2008, dar care trebuiau plătite de MCSI în anul 2009. Este motivul pentru care a fost identificată o soluţie de plată, optându-se pentru achitarea contravalorii unui număr antecalculat de ore de consultanţă şi de mentenanţă. Servicii care, în cea mai mare parte, nu au fost prestate.

Ceea ce m-a nedumerit, din primul moment, a fost de ce acest contract de închiriere licenţe Microsoft era urmărit de departamentul de politică externă al ministerului, şi nu de departamentele de IT, achiziţii, sau tehnic.

Divergenţa principală era între departamentul de politică externă, care urmărea derularea contractului şi departamentele juridic şi economic.

Ulterior, am înţeles că oamenii reţelei erau plasaţi exact în departamentul de politică externă al ministerului.

În primele săptămâni din ianuarie 2009, odată cu începerea mandatului meu de ministru MCSI, am dispus efectuarea unei inventarieri complete a licenţelor Microsoft, gestionate în perioada 2006-2008, şi a licenţelor necesare la nivelul anului 2009.

Rezultatul a fost absolut dezastruos. Nu exista nicio coerenţă în evidenţa Ministerului, hotărârile de guvern emise în 2008 nu aveau niciun fundament, nu exista niciun document care să stea la baza întocmirii şi redactării acestor hotărâri de guvern, nu existau comenzi ale instituţiilor, procese verbale de recepţie, de comodat, vouchere, ore de consultanţă, nu existau procese verbale de recepţie asura serviciilor. Documentul care consemna numărul de ore de consultanţă, respectiv 50.000 de ore, document deţinut în arhiva Secretarul general-ului MCSI, aferent perioadei 2004 – 2009 (ore evaluate în cadrul MCSI la 5.000.000 $ la nivel de LAR, valoarea de piaţă fiind de peste 8.000.000 $) dispăruse din evidenţa MSCI.

Am solicitat o situaţie a voucherelor date instituţiilor din contractul de licenţiere. Nici aceasta nu exista.

Am solicitat documentele de livrare ale companiei Microsoft FSC în baza comenzilor date de instituţiile beneficiare, cuprinse în actele adiţionale nr. 2, 3 şi 4, precum şi procesele verbale de recepţie a kit-urilor şi a voucerelor de ore de consultanţă, însoţite de contracte de comodat cu toate ministerele şi instituţiile cuprinse în H.G. 634/11.06.2008 şi H.G. 1193/24.09.2008, împreună cu H.G. 1451/12.11.2008. Aceste documente nu mi-au fost prezentate pentru, aşa cum mi s-a spus, nu mai existau în minister. Dacă au existat vreodată.

Am avut o discuţie foarte dură cu Secretarul general-ul MCSI, domnul Cezar Armeanu, care nu mi-a putut prezenta nicio explicaţie în condiţiile în care nu exista niciun document în minister care să nu treacă pe la el. Foarte prietenos, mi-a spus că nu e nicio problemă pentru că are soluţie pentru această situaţie şi îmi va prezenta omul care deţine toate documentele prin care va justifica situaţia de mai sus şi care a întocmit şi redactat toate hotărârile de guvern menţionate mai sus.

Şefa serviciului juridic mi-a precizat că aceste documente nu există pentru că aceste hotărâri de guvern au fost pregătite de secretarul de stat Szomodi împreună cu Secretarul general-ul MCSI dl. Cezar Armeanu, şi scrise de domnul avocat Doru Boştină.

Departamentele din cadrul Ministerului nu au fost implicate. Acelaşi lucru l-au susţinut şi directorul economic al MCSI domnul Florea şi şefa Serviciului financiar, doamna Daneţ, care mi-au argumentat, inclusiv pe documente scrise, de ce nu pot fi plătite sumele de 31.000.000 $ şi 26.800.000 $ aferente actelor adiţionale nr. 2,3 şi 4.

În urma analizării informaţiilor oferite de toate aceste departamente, referitoare la actele adiţionale 2, 3 şi 4, subsecvente contractului 0115RO/2004, am constatat discrepanţe între prevederile textelor de lege ce vizau termenele de plată, livrarea de produse, cantităţile şi modalitatea în care aceste produse puteau fi achitate doar în baza prevederilor bugetare al următorului an şi situaţia efectiv regăsită, astfel:

Prin Hotărârea de Guvern nr. 470/2004 şi CTR 0115RO/2004 se prevedea la:

“Art. 2: plata ratelor se făcea in limita sumelor aprobate anual prin lege cu aceasta destinaţie din bugetul SGG-ului

Art. 3 alin. 2: instituţiile publice beneficiare vor primi câte un kit de instalare pentru fiecare dintre produsele solicitate.”

În anexa de la H.G. 470/2004 – contractul comercial de închiriere licenţe, în art. 5 alin. 4 obligaţia de livrare se va considera îndeplinită la data prevăzută în notificarea adresată licenţiatului de către Microsoft prin care se confirmă că licenţiatul are acces la licenţe şi predă către licenţiat câte un kit de instalare pentru fiecare instituţie publică beneficiară având calitatea de afiliat inclus.

Contractul a fost semnat de către SGG pe o perioadă de 5 ani (2004–2009), valoarea iniţială a contractului încheiat în anul 2004 între SGG şi Microsoft prin reprezentantul său Fujitsu Siemens GMBH Austria a fost de 54.567.465 $ pentru un număr de 50.155 licenţe de drept de utilizare începând cu anul 2004 până în anul 2009.

Cuantificare Prejudiciu

Costul de finanţare în valoare de 11.000.000 $ a determinat creşterea valorii contractului de 42.000.000 $ oferta iniţială, la 54.567.465 $ – suma apreciată de Gheorghe Gheorghina ca fiind o creştere nejustificată care nu poate fi explicată.

Total prejudiciu aferent contractului 115RO/2004 – 26.400.000 $ din care 11.000.000 $ costuri legale de finanţare şi 15.600.000 $ plătiţi ilegal cu avizul şi acordul dat de Microsoft prin Silviu Hotaran, Ovidiu Artopolescu, Florin Pletea, Sorin Eftene, care au supravegheat afacerea Microsoft. Banii au fost împărţiţi între Microsoft, FSC, KPMG şi directorii Microsoft enumeraţi mai sus, directorii FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) Viena în frunte cu Malinovski, dar şi ai FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) România, Claudiu Florică, Dragoş Nicolaescu, Diana Comanici împreună cu cei care ţineau legătura cu serviciile secrete şi guvernele României – Dragoş Stan şi Dinu Mihail Pescariu, bani pe servicii plătite dar nelivrate, ajungând la ei şi prin ei la toţi cei de mai sus.

H.G. nr. 470/2004 este ilegală pentru că trebuia să cuprindă obligativitatea de a se face licitaţie publică. Actul normativ a intrat în vigoare la data de 13.04.2004, după ce a fost semnat de:

– prim-ministrul Adrian Năstase – contrasemnează

– ministrul MCTI Dan Nica

– ministrul pentru coordonarea SGG Eugen Bejinariu

– ministrul Finanţelor Publice M. Tănăsescu

Odată cu intrarea în vigoare a acestei hotărâri, a fost abrogată o altă hotărâre, H.G. nr. 1473/2003, de asemenea ilegală, care atribuia competenţă SGG-ului de a semna contractul-cadru de licenţiere, referitoar la produsele Microsoft. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea 2 nr. 912 din 19 decembrie 2003.

H.G. nr. 1473/2003 a fost semnată la 11 decembrie 2003 de următorii:

– prim-ministrul Adrian Năstase

– ministrul MCTI Adriana Ticau

– ministrul pentru coordonarea SGG Eugen Bejinariu

– ministrul Finanţelor Publice Mihai Nicolae Tănăsescu.

În prima parte a anului 2009, am avut câteva întâlniri cu toţi şefii marilor companii de IT din România, printre care şi doamna Irina Socol, preşedinte, director general al SIVECO SRL. Aceasta mi-a prezentat mai multe variante de îmbunătăţire a sistemelor IT în Guvernul României, printre care şi propuneri de îmbunătăţire a programelor de licenţiere în cadrul Ministerului Învăţământului, explicându-mi că nu se poate accepta sub nicio formă oferta Microsoft, întrucât este incorectă, compania SIVECO SRL livrând, în perioada 2000–2004, toate calculatoarele folosite de Ministerul Învăţământului pe care erau instalate licenţe Microsoft legale.

În 2009, am rezistat insistenţelor domnilor Tatomir Cătălin, Sorin Eftene, Florin Pletea, care erau făcute direct sau prin intermediul ambasadei SUA şi al ambasadorilor Nicholas Taubman şi Mark Gittenstein – mai mult sub forma unor ameninţări directe asupra mea şi asupra Guvernului României – la presiunile domnilor Dorin Cocoş, Dinu Pescariu (cu care m-am văzut o singură dată în luna mai 2009, iar următoarea dată a intrat peste mine în casă în noiembrie 2009), Claudiu Florică – FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), Dragoş Nicolaescu, Diana Comănici, dar mai ales a domnilor Cezar Cezar Armeanu şi a avocatului Doru Boştină. Toţi aceştia au depus eforturi pentru a mă convinge să includ în Hotărârea de Guvern soluţia de rezolvare a licenţelor Microsoft, în baza solicitărilor făcute de Mihnea Costoiu.

Vă aduc la cunoştinţă că începând din anul 2008, luna iunie, companiile Microsoft şi FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) au impus un contract de consultanţă juridică pentru MCTI cu avocatul Doru Boştină, care era în acelaşi timp şi avocatul MCSI şi avocatul Unicredit Bank, lucrând direct cu domnii Florică Claudiu, Dinu Pescariu, Dragoş Nicolaescu, Florin Pletea, Sorine Eftene plus Călin Tatomir. Aceştia împreună au procedat la iniţierea unui număr de Hotărâri de Guvern prin care se efectuau plăţi ilegale. Respectiv:

1. Conform contractului comercial de închiriere licenţe – anexa la H.G. nr. 470/15 Aprilie 2004, care prevede că obligaţia de livrare se va considera integral îndeplinită la data prevăzută în notificarea adresată licenţiatului de Microsoft Ireland Operation LTD, prin care se confirmă că licenţiatul are acces la licenţe şi a predării către licenţiat a câte unui kit de instalare pentru fiecare instituţie publică beneficiară, având calitatea de afiliat inclus.

2. Hotărârea de Guvern nr.199/27.02.2008 prevede, la Articolul 2.2 că autorităţile şi instituţiile publice beneficiare au obligaţia de a transmite, până la data de 30 martie a fiecărui an către MCTI numărul echipamentelor de calcul instalat în cadrul instituţiei, numărul de licenţe existent şi numărul de licenţe necesar a fi închiriate, cu justificarea necesităţii, iar MCTI are responsabilitatea de a centraliza şi corela aceste informaţii.

La Articolul 3 se prevede că MCTI verifică modul de utilizare de către fiecare autoritate şi instituţie publică beneficiară a avantajelor şi servicilor aferente contractului comercial de închiriere de licenţe Microsoft.

3. Hotărârea de Guvern nr.634/11 iunie 2008 prevede plata fără recepţionarea vreunui produs. În plus, urmau să fie livrate în luna iunie 2008 produse care aveau să fie folosite începând de la 01.01.2006. În Articolul 2, în schimbul acestora, se prevedea plata sumei de 26.172.156 $. Conform Articolului 3, MCTI urma să distribuie licenţe pe bază de contract de comodat instituţiilor şi autorităţilor publice beneficiare (în data de „aprilie 2006” cu drept de folosinţă de la data de 01.01.2006), În Anexa nr. 2 a Actului adiţional nr. 2 se prevedea dreptul neexclusiv de a utiliza produsele software Microsoft închiriate şi kiturile de instalare corespunzătoare.

În actul adiţional nr. 2/11 Iunie 2008, la contractul 0115 RO/2004 se stabilea ca până la data de 31.03.2006 să fie predate kiturile către SGG şi contractul de comodat semnat cu instituţiile beneficiare.

Ministrul Karoly Borbély, Secretarul General al MCSI Cezar Armeanu, Secretarul de Stat Szomodi şi Microsoft, prin Călin Tatomir, Florin Pletea, Sorin Eftene au făcut presiuni uriaşe asupra mea, pentru a renunţa la verificarea inventarelor licenţelor primite şi pentru a face face plăţile retroactiv, în schimbul unor produse nelivrate şi nerecepţionate. Produsele aşa-zis livrate au fost comunicate MCSI prin intermediul avocatului Boştină Doru, care a şi redactat hotărârile de guvern, inclusiv contractele şi anexele lor către Microsoft. În acest sens a colaborat cu Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea şi echipele subordonate lor. De la Fujitsu Siemens Computers GMBH au participat Claudiu Florică, Dragoş Nicolaescu, Diana Comănici, care au împărţit banii obţinuţi ilegal de la Guvernul României între Microsoft, FSC, directorii Microsoft, directorii FSC prin offshore-urile lui Dragoş Stan, Dinu Pescariu, Thomas Heintschell .

Semnificativ cred că este faptul că Dragoş Stan, Dinu Pescariu şi Claudiu Florică sunt patronii din umbră ai firmelor Lisaos – Balzac – Essim cu acelaşi sediu în Cipru – Limassol Cipru Griva Digeni 115 Trident Centre 3101 (Certificat de înregistrare fiscală 122 601 96 Q nr. incorpore HE 260 196), acţionar majoritar în Synotech Global Service România SRL, fosta DIM SOFT, actualul loc de muncă al lui Sorin Eftene, care a lucrat permanent în subordinea lui Claudiu Florică, la fel ca şi D-CON.NET AG în 2014 – şi care a devenit Synotech Global Service Switzerland GMBH (aspect confirmat prin păstrarea numărului de înregistrare la ORC, J40/2051/1994 rezultân în urma fuziunii prin absorbţie a societăţilor Abacus System & Solutions J40/2476/1998 si Abacus Telcon J40/2994/2005), proiect semnat şi de Rilla Roxana, avocat partener cu Chirvase Neculai, soţul Rilla Cornel fiind plătit de Florică pentru a fi consilierul ministrului V. Vreme.

De remarcat că la nivelul anului 2004, societatea Quinn Asociated LTD, ce avea ca beneficiar real pe Dragoş Stan, este reprezentată de către Irene Spoerry şi Andreas Moustras, persoane ce se regăsesc cu drept de reprezentare şi semnătură pentru Essim Partners şi Balzac la nivelul anului 2009.

Acest lucru rezultă din contractele semnate între Baringwood si Essim si Balzac, la fel cum D-CON.NET AG si Baringwood sunt reprezentate de Erich Amman. [1]

Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, directori Microsoft, împreună cu Claudiu Florică, Dragoş Nicolaescu, Diana Comănici, Victor Malinovski, şi ceilalţi directori FSC GMBH, prin intermediul lui Dragoş Stan şi Dinu Pescariu, au întocmit, prin intermediul avocatului Doru Boştină, împreună cu Cezar Armeanu, secretar general MCTI şi cu aprobarea ministrului Karoly Borbély şi a Secretarul de stat Szomosi, următoarele Hotărâri de Guvern ilegale, pentru plăţi retroactive, pentru marfa nelivrată, toate fiind făcute pentru înşelarea Guvernului României cu suma de 31.144.865 ,64 $ plus 26.725.491 ,36 $, în total însumând 57.970.367 $.

Marfa nelivrată reprezintă 31.144.865,64 $.

Cred că este important să precizez că în anul 2009, a avul loc o întâlnire în patru, impusă lui Pinalti (Gheorghe Ştefan) de Traian Băsescu, Elena Udrea şi Dorin Cocoş, în care Claudiu Florică a explicat afacerea Microsoft, FSC, MCTI, cu modul de plată şi cu prelungirile de contract FSC 2009 – 2012. Menţionez că îl cunoşteam pe Dorin Cocoş din 2007, când în calitate de vicepreşedinte PLD, Theodor Stolojan mă trimitea la el pentru a ţine adunările PLD la Eurohotels.

Mai fac precizarea că şi Emil Boc mi-a pus în vedere să rezolv problema plăţii, iar Gheorghe Gherghina de la Ministerul Finanţelor m-a presat să plătesc. La rândul ei, Elena Udrea m-a obligat să mă văd cu Cocoş. Cocoş Dorin m-a sunat şi m-a presat la rândul lui să rezolv plăţile pentru Microsoft. La fel, presiuni în acest sens făceau FSC prin Wolfgang Horak, Dragoş Nicolaescu, Diana Comănici, avocatul Doru Boştină (Secretarul general MCSI) şi Cezar Armeanu. Precizez că, în aceeaşi direcţie au făcut presiuni şi Nicolas Taubman şi Mark Gittenstein, ambasadori ai Statelor Unite în România.

În cele din urmă o parte din mită nu a mai ajuns la destinatarii finali, pentru că eu am refuzat să plătesc retroactiv 57.000.000 $ fără dovada efectuării prestaţiei serviciilor şi livrării produselor.

În continuare, în vederea derulării operaţiunilor Microsoft, s-a decis elaboarea unei noi Hotărâri de Guvern, în baza căreia urmau să se plătească licenţele din 2004, la care vom primi 50.000 de ore de consultanţă plus produse Software Microsoft plus servicii, iar pentru cele nelivrate în 2006, 2007, 2008, 2009 se va prelungi perioada de drept de folosinţă până în 2012.

În momentul în care Mihai Tănăsescu, în calitate de şef al delegaţiei FMI în anul 2009, (una şi aceeaşi persoană cu cea care a semnat în 2004 HG-urile ilegale pe relaţia cu Microsoft) a făcut presiuni uriaşe către Emil Boc, acesta din urmă i-a dat ordin lui Gherghina să plătească 31.144.865,64 $ în baza Actului Adiţional nr.2 în favoarea Unicredit Bucureşti. Ulterior, domnul Dragoş Nicolaescu şi-a dat demisia, FSC prin Diana Comănici şi W. Horar nu au mai recunoscut înţelegerea şi au preferat să recunoască nelivrarea, iar Sorin Eftene şi Florin Pletea, în calitatea lor de directori ai Microsoft România, au spus clar că fără FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) se opreşte discuţia.

Prin Hotărârea de Guvern nr.1451/2008 i s-a atribuit MCTI dreptul de a semna actul adiţional nr.4, valoarea totală a acestuia fiind de 26.725.491,36 $ pentru un număr de 40.939 licenţe cu drept de utilizare începând cu anul 2007 până în 2009, respectiv 22.860 licenţe cu drept de utilizare începând cu anul 2008 până în anul 2009.

Suma nu a fost achitată din cauza unor deficienţe constatate în actul adiţional încheiat, cu efecte în derulare. Factura a fost stornată cu acceptul firmei.

Contractul comercial de închiriere de licenţe numărul 0115/RO, încheiat la 15.04.2004, prevede la articolul 5.4 că obligaţia de livrare se va considera integral îndeplinită la data prevăzută în notificarea adresată licenţiatului de Microsoft Ireland Operations LTD, prin care se confirmă că licenţiatul are acces la licenţe, şi a predării către licenţiat a câte unui kit de instalare pentru fiecare instituţie publică beneficiară având calitatea de afiliat inclus.

Toate H.G.-urile de mai sus sunt absolut ilegale. Ele au fost făcute pentru plata în anul 2009, a unor produse şi servicii nelivrate în perioada 2004-2009, fiind întocmite pe baza datelor furnizate de Microsoft prin domnii Sorin Eftene, Florin Pletea, Călin Tatomir şi a echipei Microsoft, care cunoşteau clar că prin FSC România si FSC Austria (prin Malinovski, Horak, Claudiu Florică, Dragoş Nicolaescu, Diana Comănici) au încercat să fure de la statul român de suma de 57.000.000 $ prin HG-uri ilegale redactate de avocatul Doru Boştină, întocmite de Cezar Armeanu şi aprobate de ministrul Karoly Borbély, bugetate de Varujan Vosganian, şi semnate şi aprobate de Călin Popescu Tăriceanu.

Acest furt grosolan a fost cercetat de DNA, însă făptuitorii mai sus menţionaţi au fost favorizaţi prin necorelarea cu Dosarul 187/2013, prin prescrierea faptelor din Dosarul 21/P/2006, şi prin muşamalizarea Dosarului 448/P/2011.

Menţionez că şi subsemnatul am fost şantajat să plătesc ilegal cei 57.000.000 $ de către Claudiu Florică şi Dorin Cocoş în mod direct, şi indirect de către Traian Băsescu, („Tăticuţul”), Elena Udrea, Emil Boc, Călin Tatomir, Florin Pletea, Sorin Eftene, Gheorghe Gherghina, W. Horak, Dragoş Nicolaescu, Diana Comănici, avocat Doru Boştină, Răzvan Radu, Şerban Tănăsescu, dar mai ales de ambasadorii Nicholas Taubman, Mark Gittenstein, Martin Eichtinger, care m-au forţat să plătesc aceste sume furate de Microsoft cu complicitatea FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH) şi gruparea Florică.

După intervenţia brutală a domnului Mihai Tănăsescu, în calitate de şef al FMI, la Emil Boc, acesta i-a determinat pe domnii Gh.Gherghina şi Cezar Armeanu să plătească 31.000.000 $.

Înţelegerea cu Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, în calitate de reprezentanţi ai Microsoft, pe de-o parte, şi Claudiu Florică, Dragoş Nicolaescu, Diana Comănici, ca reprezentanţi ai FSC, pe de altă parte a fost de prelungire a contractului pentru perioada 2009 – 2012 şi plata sumei de 54.000.000 $ în perioada 2009 – 2012 pentru icenţele din 2004. Iar pentru diferenţa de până a 57.000.000 $ , 50.000 de ore de consultanţă în perioada 2009-2012. Ca urmare a negocierilor dure pe care le-am purtat cu aceştia, ştiind că au furat cei 31.000.000 $ prin Colina Investment direct de la Unicredit, mai sus numiţii au preferat să renunţe la 26.000.000 $.

Subliniez că ambasadorii Nicolas Taubman, Mark Gittenstein, Martin Eichtinger, m-au ameninţat că voi suporta consecinţe serioase dacă nu voi plăti hotărârile de guvern.

Este important să fac precizarea că accordul semnat de Guvernul Românei prevede foarte clar că 163.428 de licenţe instalate pe 163.428 de calculatoare, vor avea implementate un număr de 36 proceduri la toate cele 27 de instituţii, conform Hotărârii de Guvern 460/2009, cu instituţii comasate.

1. Ministerul Afacerilor Externe

2. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri

3. Ministerul Apărării Naţionale

4. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

5. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

6. Ministerul Sănătăţii

7. Ministerul Public

8. Ministerul Finanţelor Publice

9. Ministerul Justiţiei

10. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989

11. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

12. Ministerul Mediului şi Pădurilor

13. Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale

14. Secretariatul General al Guvernului

15. Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul

16. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice

17. Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investitiilor Străine

18. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combaterea Spălării Banilor

19. Consiliul Naţional de Contestare a Contestaţiilor

20. Institutul Naţional de Statistică

21. Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor

22. Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat

23. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii

24. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

25. Ministerul Administraţiei şi Internelor

26. Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului

27. Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret

Fiecare din aceste instituţii cumulat pe toate cele 164.428 de calculatoare, adunate ca număr de licenţe totale pe instituţii, ar fi trebuit să aibă fiecare un sistem intranet securizat de STS, care per total să facă intranetul Guvernului cu 36 proceduri instalate şi funcţionale pe fiecare calculator, şi în interconexiune respectiv cu:

P1 – Achiziţii publice

P2 – Analiză şi elaborare acte normative

P3 – Analiză şi soluţionare petiţii

P4 – Avizarea instrumentelor de plată cu acces la distanţă

P5 – Circuitul informaţional

P6 – Controlul documentelor

P7 – Controlul înregistrărilor

P8 – Deplasări externe

P9 – Deplasări interne

P10 – Derularea financiară a contractelor UMP

P11 – Elaborare politici şi strategii în domeniul societăţii informaţionale

P12 – Elaborarea proiecte e-guvernare

P13 – Elaborarea planului strategic

P14 – Elaborarea poziţiei de negociere a României la UE

P15 – Elaborarea procedurilor

P16 – Elaborarea propunerilor de politici publice

P17 – Elaborarea propunerilor de politici şi strategii în comunicaţii

P18 – Evaluare şi inventariere a bunurilor primite cu titlu gratuit

P19 – Evaluarea performanţelor personalului contractual

P20 – Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici

P21 – Fişa postului

P22 – Furnizarea informaţiilor de interes public

P23 – Gestionarea abaterilor

P24 – Managementul riscului

P25 – Metodologia de elaborare a bugetului propriu

P26 – Metodologia privind recrutarea şi selecţia funcţionarilor publici

P27 – Metodologia privind recrutarea şi selecţia personalului contractual

P28 – Monitorizare mentenanţa autoturisme şi consumul de combustibil

P29 – Organizarea şi efectuarea controlului

P30 – Program de audienţe

P31 – Prezenta personalului în MCSI

P32 – Procedura de achiziţie publică de bunuri pentru proiectul EBC

P33 – Procedura de achiziţie publică de servicii pentru proiectul EBC

P34 – Recepţia produselor, evidenţa şi gestionarea

P35 – Reprezentare grupuri de lucru tehnice

P36 – Stabilire şi monitorizare obiective specifice.

Cele 36 de proceduri pentru cele 27 de institutii implementate pe 163.428 de calculatoare ar fi însemnat intranetul Guvernului şi baza pentru trecerea la societatea informaţională.

La data de 30 iunie 2010 am anunţat Microsoft şi D-CON.NET AG că voi suspenda plăţile pentru nelivrare. Presiunile făcute de Microsoft, Claudiu Florică şi mai ales Dorin Cocoş şi Elena Udrea, au dus la “demisionarea” mea de către prim ministrul Emil Boc la ordinul presedintelui Traian Băsescu.

Referitor la implicarea reprezentanţilor SRI şi a fostului preşedinte Traian Băsescu, declar următoarele:

În luna ianuarie 2009, am fost solicitat de domnul Sebastian Ghiţă – sponsorul personal al doamnei Roberta Anastase, pentru o întâlnire cu o persoană foarte, foarte importantă.

Am fost preluat de la minister de maşina cu şofer a domnului Sebastian Ghiţă şi, împreună cu acesta, am fost dus la unul din sediile SRI, unde ne aştepta domnul general Dumitru Zamfir.

Aici am aflat următoarele:

1. MCSI este un obiectiv strategic pentru siguranţa naţională, iar obiectivul principal al ministeriatului meu va fi CERT-ul, care este în subordinea mea directă, în componenţa ICI-ului dar care va fi coordonat în mod direct de SRI prin detaşarea unui ofiţer SRI, care cunoaşte foarte bine problema. CERT-ul urma să facă parte din organizaţia europeana E NISA.

2. Punctul unic de contact (PCU) era următorul obiectiv strategic, acest punct unic de contact urmând să fie modul de comunicare securizată a României cu Uniunea Europeană;

3. Am aflat deasemenea că prioritatea numărul unu a SRI era securitatea cibernetică a României

4. În consecinţă, toate proiectele IT sau produse Software vor avea şi o componentă de securitate şi, implicit, o viză mai mult sau mai puţin vizibilă a SRI-ului.

5. România are ca obiectiv o singură bază de date care să fie o componentă a S.I.I. – Sistemul Informativ Integrat – cu maximum de servicii de e-Guvernare posibile pe fiecare etapă, pentru trecerea către o societate informaţională.

Pentru realizarea acestor obiective, am avut întâlniri săptămânale şi, uneori, zilnice pe această temă, precum şi pe alte teme de interes naţional sau de siguranţă naţională cu domnii general Dumitru Zamfir, Dumitru Cocoru din SRI precum şi cu domnul general Marcel Opriş, directorul STS.

Am primit un material de la SRI, pe baza căruia am elaborat Strategia Naţională de trecere către societate informaţională – e-România. După primirea materialului, am procedat la stabilirea obiectivelor şi am făcut prima licitaţie e-România 1, care, împreună cu e-România 2, trebuiau să cuprindă 169 servicii de e-guvernare, care funcţionau în teritoriu, fiind realizate prin proiectele cu fonduri europene precum şi cel puţin 40 de servicii de e-guvernare la nivel naţional.

Nu am ştiut cine a câştigat e-România 1. După câştigarea licitaţiei e-România 1, la începutul anului 2009, am fost sunat de domnul Sebastian Ghiţă, cu care m-am întâlnit şi care mi-a spus următoarele:

1. trebuie să ţin cont de Dorin Cocoş, care are interese cu Elena Udrea, care la rândul ei are o influenţă uriaşă asupra lui Traian Băsescu. De altfel, se pare că, la acel moment, Dorin Cocoş mă “pârâse” deja preşedintelui Băsescu că “cu Sandu nu se poate lucra”.

2. Ministerul meu are un proiect e-România, iar el, Sebastian Ghiţă, este cel care l-a câştigat dar este de acord ca o parte din proiect să fie preluat de Dorin Cocoş, la insistenţele domnului Dinu Pescariu. În acest sens, mi-a solicitat ca, în zilele următoare, să îl primesc pe grecul care, împreună cu Claudiu Florică, era şef de consorţiu, sugerându-mi să accept condiţiile puse de Cocoş – Pescariu – Florică, întrucât aceştia au acordul lui Traian Băsescu şi “viza” lui Florian Coldea, motiv pentru care nu avea rost să “îmi bat cuie în talpă”.

A doua zi, am avut şedinţă de Guvern, prilej cu care am fost rugaţi de Elena Udrea, colega mea ministru, să ieşim puţin din şedinţă pentru avea o discuţie. Odată ieşiţi, aceasta m-a rugat să-l văd în ziua următoare la ora 8:30, la Eurohotels, pe domnul Dorin Cocoş. Am acceptat, pentru că deja toată situaţia devenise explozivă.

La data şi locul stabilite de către doamna Elena Udrea, m-am întâlnit cu domnul Dorin Cocoş. Acesta a ţinut să-mi spună că, anterior întâlnirii cu mine, a vorbit cu preşedintele Băsescu şi s-a înţeles totodată şi cu domnul Sebastian Ghiţă. În acel moment, după discuţia cu mine, urma să îl sune pe preşedintele Băsescu, să îi confirme că am acceptat să îi primesc pe Claudiu Florică împreună cu un cumnat al acestuia, un grec, implicat compania care câştigase licitaţia e-România 1. Cu acesta şi împreună cu Sebastian Ghiţă, care conducea echipa TeamNet, urma să discut condiţiile de desfăşurare a contractului.

Am acceptat şi i-am spus domnului Cocoş ca “grecul” să contacteze secretariatul meu de la minister. Acesta a sunat şi a fost stabilită o întâlnire. În pregătirea întâlnirii, eu am hotărât să fie întrunită pe echipe de negociere, din care însă nu am dorit să fac parte.

După câteva săptămâni, în care domnul Claudiu Florică s-a aflat quasi permanent în MCSI, nu s-a ajuns la niciun rezultat în urma negocierilor purtate, deoarece noua echipă de negociere condusă de Claudiu Florică voia să schimbe total condiţiile de licitaţie, în special să reducă la jumătate a numărului de servicii de e-Guvernare.

Într-una din discuţiile pe care l-am avut cu domnul Claudiu Florică de faţă chiar cu consilierii, care au avut în sarcina de serviciu negocierea contractului România, mi-a făcut precizat ca el nu reprezintă doar interesele lui, ci şi pe ale lui Sebastian Ghiţă şi mai ales Dorin Cocoş şi că, de faţă cu acesta (Claudiu Florică), domnul Dorin Cocoş l-ar fi sunat de preşedintele Traian Băsescu, pentru a îi expune situaţia şi a-i spune că “se pare că Gabriel Sandu joacă într-un alt film.” În concluzie, Claudiu Florică mi-a spus că propunerea lui a fost discutată de către domnul Dorin Cocoş cu domnul preşedinte Băsescu, care cunoaşte problema, urmând ca un om al lui Florian Coldea să ia legătura cu mine şi să îmi explice cum poate deveni legal tot ceea ce-mi cer ei, cum vor fi disponibilizaţi 1,8 milioane de euro din această afacere, care se va face cu ei (Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Dorin Cocoş şi Sebastian Ghiţă) sau deloc.

Ulterior, am fost sunat din nou şi de către domnul Sebastian Ghiţă, prilej cu care am avut o discuţie extrem de dură cu acesta, în care şi el a ţinut să îmi precizeze următoarele:

1. Dorin Cocoş lucrează în numele preşedintelui Traian Băsescu, pentru Băsescu şi Elena Udrea;

2. Având această atitudine şi comportament nu voi apuca sfârşitul anului în fotoliul de ministru;

3. Am fost întrebat “ce treaba am eu cu bugetul Ministerului?” Şi mi-a sugerat “să-mi văd de treaba mea şi să accept condiţiile puse de Cocoş – Florică – Pescariu, pentru că, în caz contrar, îmi voi pune serviciile în cap, având în vedere ca aceşti domni lucrează pentru “ei”;

4. Sebastian Ghiţă mi-a spus că va încerca să mă ajute dar cuplul Cocoş – Perscariu, cu sprijinul doamnei Udrea, era “mult mai tare decât” el la aceea dată.

5. Tot Sebastian Ghiţă mi-a sugerat să accept cererile lui Florică – Pescariu – Cocoş, măcar pentru a câştiga timp, pentru că “mi l-am pus şi pe Pinalty în cap”

Într-adevăr, în zilele următoare s-au repetat aceleaşi presiuni venite din partea doamnei Elena Udrea şi Gheorghe Stefan, presiuni la care s-a adăugat şi un telefon direct primit de la preşedintele Traian Băsescu, toţi solicitându-mi să am o nouă întâlnire cu domnul Dorin Cocoş.

A trebuit să accept întâlnirea cu Dorin Cocoş, care mi-a solicitat mod expres să accept următoarele cerinţe şi condiţii:

1. proiectul va fi funcţional în trei ani (lucru pe care personal îl consideram inacceptabil, deoarece acesta ar fi trebuit să fie pus în funcţiune în maximum un an)

2. Vor fi înjumătăţite numărul de servicii cuprinse în proiect;

3. Pentru serviciile care urmează a fi implementate (cealaltă jumătate) se va proceda la o suplimentare cu 50 la sută a bugetului afectat;

4. Vor fi anulate creditele de angajament şi se va trece totul pe bugetul anului 2009, cu plată anticipată.

Ulterior acestei discuţii, mai exact a doua zi, m-am văzut şi cu domnul Claudiu Florică. La această întâlnire am avut un comportament mai mult decât neprietenos cu interlocutorul meu, căruia i-am spus “să se ducă dracului învârtindu-se, la pachet cu Ghiţă, Cocoş, Pescariu” şi am cerut să-mi facă plăcerea de a nu-l mai vedea în perioada următoare.

Ca răspuns la mesajul meu tranşant, domnul Claudiu Florică, cu tupeul care îl caracterizează, m-a ameninţat că dacă nu accept condiţiile impuse, acesta “mă va turna”. Deşi nu avea de ce să mă tem de o eventuală delaţiune, am luat în serios ameninţarea acestuia, fiind conştient de susţinerea formidabilă pe care o avea din partea FSC şi Microsoft şi, prin acestea, interesele lor fiind susţinute şi de ambasadele SUA, Germaniei şi Austriei, influenţa sa ajungând în acest mod până la primul-ministru Emil Boc şi preşedintele României, Traian Băsescu.

În pofida presiunilor şi ameninţărilor primite, subsemnatul am anulat licitaţia e-România 1, împiedicând astfel ca bugetul statului român să fie căpuşat prin comisionare de către aceleaşi grupuri de persoane, fapt care, în mod evident, a avut ca efect direct situaţia în care mă găsesc acum.

În luna septembrie 2010, am avut o discuţie foarte dură cu domnul Gabriel Marin, care m-a atenţionat că e-România nu se va mai face din următoarele considerente:

1. domnul Valerian Vreme nu înţelege nimic din nimic şi este controlat în proporţie de 100% de cuplul Udrea – Cocoş;

2. “S-a băgat pe fir cuplul de jigodii ordinare” Pescariu – Florică, care “sunt nişte nemernici şi vor fura tot”;

3. A venit la el Dinu Pescariu şi i-a cerut milioane de euro comision în numele lui Dorin Cocoş, spunându-i că, în caz că nu-i va primi, va bloca proiectul. Mi-a mărturisit că, dacă ar fi dat aceşti bani, nu ar mai fi putut termina proiectul.

După această discuţie, am luat masa cu domnul ministru Valerian Vreme şi cu domnul secretar de stat Marius Fecioru. Cu acest prilej, domnul Valerian Vreme mi-a spus că preşedintele Băsescu îi interzisese să mă vadă. Tot atunci Marius Fecioru mi-a spus clar că Elena Udrea şi Dorin Cocoş vor să mă scoată din partid, pentru că sunt incontrolabil şi, pentru a mă face să tac, s-au gândit chiar să îmi facă un denunţ la DNA.

Cu acest prilej, amândoi mi-au spus că nici Microsoft şi nici e-România nu mai sunt problemele mele şi că ar fi mai bine să îmi văd de drum şi poate aşa voi scăpa. Menţionez deasemenea că amândoi ştiau de situaţia Omnilogic, amândoi fiind chemaţi la acel moment la ordin de către Dorin Cocoş.

După mai mult timp, m-am revăzut cu Gabriel Marin, care mi-a spus clar că Dinu Pescariu l-a şantajat şi, împreună cu Claudiu Florică “i-au furat bani”, care au ajuns şi la Cocoş. Cu acest prilej mi-a mărturisit că el, personal, ca urmare a şantajului căruia i-a fost supus, a plătit 3 milioane € comision către triada Pescariu-Florică-Cocoş dar că el nu a primit niciun ban din acest proiect.

Eu l-am avertizat că Agenţia “România digitală”, cu cei 27 de angajaţi ai săi, va trebui să lucreze doar pentru e-România, altfel aruncă totul în aer.

El mi-a spus clar că Pescariu, Cocoş şi Florică i-au furat banii pentru proiect şi au blocat proiectul şi nu are ce să le facă, deoarece a aflat că off-shore-urile înfiinţate de aceştia sunt în realitate societăţile “bidoane colectoare” ale Securităţii, şi că, din aceste societăţi, Dorin Cocoş scoate bani pentru preşedintele Traian Băsescu şi Elena Udrea. Mai mult, acesta mi-a spus că ei nici nu se ascund, lucrând pe faţă, Pescariu spunându-i fără să vrea că banii vor fi plătiţi în “off-shore-ul Microsoft”, de unde ia bani toată lumea: şefii Microsoft, oamenii “serviciilor” româneşti, politicieni şi mulţi alţii, “de ajuns să îi fie frică până şi lui când se va sparge buba”. Tot Pescariu i-ar fi spus că el a plătit, “însă banii nu au ajuns unde trebuia, şi acum nu mai ştie ce să facă”.

Aceste declaraţii au fost confirmate şi se coroborează cu declaraţiile lui Dorin Cocoş care, în Dosarul 1865/1/2016 (numit “Microsfot II”), a declarat că “Dinu Pescariu a efectuat la solicitarea sa următoarele plăţi:

– 500.000 euro către o firmă chinezească numită Shanzen pentru următoarele produse: 300.000 geci, 1.000.000 pixuri, 300.000 umbrele, 300.000 fesuri, 300.000 fulare, 1.000.000 brichete;

– 300.000 euro la o altă sucursală îm Austria pentru achitarea altor produse de campanie electorală;

– 1.700.000 euro în mai multe tranşe plătită începând cu sfârşitul anului 2009, începutul anului 2010, sumă care i-a remis inculpatului Gabriel Sandu cu titlul de împrumut, suma de 500.000 euro întrucât acesta i-a spus că are nevoie de bani urgent pentru a face plăţi aferente campaniei electorale prezidenţiale;

– 600.000 euro care conform proprieti declaraţii rezultă că i-a depus la sediul PDL din Modrogan, mai precis i-a remis domnului Ivaşcu la solicitarea domnului Vasile Blaga cae era la acel moment secretar general al partidului şi şeful campaniei electorale iar banii au fost daţi iarăşi fără a primi vreo chitanţă în acest sens;

– 50.000 euro i-a dat domnului Alin Albu, trezorierul PDL pentru achiziţia unor găleţi, tot fără chitanţă;

– 30.000 euro i-a dat domnului Radian Tufa, secretar general al Ministerului transportului pentru a achita transportul containerelor cu produse electorale în ţară, precum şi costurile cu depozitarea; 300.000 euro i-a cheltuit în folos personal; 200.000 euro i-a remis firmei Shanzen din România;

– 1.800.000 – 1.900.000 euro a fost achitată de Dumitru Nicolae a fost achitată de Dumitru Nicolae pentru mine din banii primiţi de la Dinu Pescariu, în Elveţia, pentru achitarea contravalorii altor produse electorale şi a precizat că au fost 27 containere de materiale electorale; (…)” (paginile 40 – 41 din Decizia ÎCCJ 162/03.10.2016).

Coroborând declaraţiile lui Dorin Cocoş (consemnate cu putere de lucru judecat de către ÎCCJ) cu faptele denunţate prin prezentul memoriu de către subsemnatul, este evident că Traian Băsescu a fost beneficiarul direct şi final al unei sume de cel puţin 5.480.000 euro din banii sifonaţi de către grupul criminal organizat mai sus denunţat, sumele fiind folosite în mod direct şi nemjlocit în campania prezidenţială din anul 2009, acesta fiind motivul real pentru care, în mod direct şi indirect, a făcut presiuni asupra mea în vederea încheierii contractelor cu Microsoft prin intermediul LAR-urilor mai sus menţionate.

Faţă de toate cele mai sus menţionate este evident că Microsoft a avut o actiune concertată şi constantă prin care a urmărit păstrarea şi consolidarea monopolului său pe piaţa IT din România, prin continuarea realaţiilor contratuale cu Guvernul României ca efect al faptelor de corupţie pe care le-a permis, iniţiat, încurajat şi favorizat în raporturile pe care această companie le-a avut cu cei mai înalţi demnitari ai satului român şi a structurilor acestuia de securitate.

În drept, consider că faptele săvârşite de persoanele fizice şi juridice mai sus menţionate întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni, încadrări juridice pe care vă solcităm repectuos a le avea în vedere, fără însă a vă limita numai la acestea, în cercetarea faptelor şi persoanelor pe care le-am denunţat prin prezentul memoriu:

– compania Microsoft a săvârşit faptele prevăzute de la art. 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracţional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influenţă), 47 raportat la 291 C.pen., 290 C.pen. şi 292 C.pen. (instigare la trafic de infuenţă, dare de mită şi cumpărare de influenţă);

– ambasadorii SUA – Nicholas Frank Taubman şi Mark H. Gitenstein şi ambasadorul Austriei – Martin Eichtinger au săvârşit faptele prevăzute de 291 C.pen. (Traficul de influenţă), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuenţă);

– Băsescu Traian a săvârşit faptele prevăzute de la art. 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracţional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influenţă), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuenţă), 289 C.pen. (luarea de mită), art. 29 lit. c din Legea 656/2002 (spălarea de bani);

– Emil Boc şi Elena Udrea au săvârşit faptele prevăzute de 291 C.pen. (Traficul de influenţă), 47 raportat la 291 C.pen. (instigare la trafic de infuenţă);

– Dorin Cocoş, Claudiu Florică, Dinu Pescariu, Călin Tatomir, Sorin Eftene, Florin Pletea, Dragoş Nicolaescu au săvârşit faptele prevăzute de 367 C.pen. (Constituirea unui grup infracţional organizat), 291 C.pen. (Traficul de influenţă), 47 raportat la 291 C.pen., şi 292 C.pen. (instigare la trafic de infuenţă şi cumpărare de influenţă) şi art. 29 lit. a şi b din Legea 656/2002 (spălarea de bani).

Faţă de cele arătate, rog analizaţi şi dispuneţi.

Sandu Gabriel”, se arată în documentul publicat în septembrie pe blogul lui Sorin Roşca Stănescu.