Detaliile, incluzând „coerciţia sexuală”, înregistrate de George Murray Levick erau considerate atât de şocante pe atunci, încât au fost îndepărtate din documentele oficiale.
Acum, însă, biologii înţeleg motivele biologice ale actelor considerate de explorator drept „depravate”.
Levick era medicul din expediţia Terra Nova a Căpitanului Scott la Polul Sud, în 1910. Era un pionier în studiul pinguinilor şi a fost primul care a stat un sezon întreg de împerechere cu o colonie din Capul Adare. El a înregistrat multe detalii din vieţile pinguinilor adelie, dar unele dintre ele erau prea şocante pentru un doctor sensibil din perioada Edwardiană.
El a fost şocat de actele sexuale „depravate” ale masculilor „huligani” care se împrecheau cu femele moarte. Atât de tulburat a fost, încât a scris activităţile depravate în greacă, în carneţelul său.
La întoarcerea sa în Marea Britanie, Levick a încercat să publice o carte intitulată „Istoria naturală a pinguinului adelie”, însă nu a reuşit, întrucât era prea „deocheată” pentru acele vremuri. El a publicat o lucrare despre pinguinii adelie, în care nu a inclus, însă comportamentul sexual.
Biologul Douglas Russell, de la Muzeul de Istorie Naturală din Marea Britanie, spune că, pe atunci, nu aveau cunoştinţele necesare pentru a explica necrofilia pinguinilor.
„Ce se întâmplă acolo nu este la fel cu necrofilia la oameni. Masculii pinguini văd poziţia femelelor şi au o reacţie sexuală. Ei nu disting între femelele vii care aşteaptă împerecherea în colonie şi pinguinii morţi, care, întâmplător, stau în aceeaşi poziţie„, explică Russell.
Doar 2 din cele 100 de copii ale înregistrărilor lui Levick au supravieţuit. Russell spune că a găsit una din copii din greşeală. „Mă uitam prin documentele lui George Murray Levick când am găsit o lucrare extraordinară despre viaţa sexuală a pinguinilor, care nu era de publicat. Scrie despre coerciţie sexuală, abuz fizic şi sexual al puilor, sex non-procreativ şi homosexualitate„, povesteşte Russell.