Oamenii de ştiinţă au prevăzut că în timpul exploziilor solare ar trebui să fie eliberate în cosmos şi câteva particule de antimaterie printre particulele încărcate electric ejectate de Soare, iar aceasta este pentru prima dată când a fost observată antimaterie provenită de la Soare, scrie Agerpres.
Particulele de antimaterie au aceeaşi masă şi alte caracteristici ca şi particulele corespunzătoare, din materie, dar au sarcina electrică opusă. Atunci când Universul s-a născut, în urmă cu aproximativ 13,8 miliarde de ani, exista probabil la fel de multă materie şi antimaterie. Coliziunile cu materia au distrus reciproc atât antimateria cât şi materia, rămânând însă un mic surplus de materie din care s-au format planetele, stelele şi galaxiile existente în prezent.
Studierea surselor naturale de antimaterie din Univers poate ajuta la înţelegerea modului în care antimateria a pierdut lupta cu materia în acest Univers.
„Faptul că astfel de particule sunt expulzate în explozii solare nu reprezintă o surpriză, dar este pentru prima dată când am putut identifica efectele lor imediate”, conform unui comunicat emis de Institutul Tehnologic din New Jersey, instituţie de la care provine şi coordonatorul acestui studiu, Gregory D. Fleishman.
Studiul a detectat particule de antimaterie denumite pozitroni – echivalentul de antimaterie al electronilor. Procesele extrem de puternice de la suprafaţa Soarelui au ejectat particulele, accelerându-le până aproape de viteza luminii. Interacţiunile dintre nucleele atomilor ce au fost acceleraţi de explozia solară au dus probabil al crearea de pozitroni.
Pentru a detecta pozitronii, Gregory D. Fleishman şi colegii săi au folosit Solar and Heliospheric Observatory (SOHO), aparţinând NASA, precum şi observaţii realizate cu ajutorul radioheliografului nipon Nobeyama, pentru a studia polarizarea, sau orientarea undelor emise în exploziile solare.
Astfel cercetătorii au aflat că lumina solară era polarizată în diferite direcţii, la frecvenţe mai scăzute, acolo unde materia normală era dominantă, prin comparaţie cu frecvenţele înalte acolo unde exista mai multă antimaterie.